Sfânta Muceniţă Teodosia din Tir (29 mai)

Despre Sfânta Teodosia, fecioara cea din Tir, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, martorul ocular, a scris astfel: „Întinzându-se asupra noastră până la cinci ani prigoana de la păgânii închinători la idoli, în două zile ale lunii aprilie, chiar la praznicul Învierii Domnului, în cetatea Cezareea Palestinei o fecioară credincioasă şi cinstită de neam din Tir, care nu avea încă optsprezece ani, s-a apropiat de cei care erau închişi în temniţă, legaţi pentru Hristos, şi le spunea cu îndrăzneală despre împărăţia lui Dumnezeu.

Ea le-a urat de bine, rugându-i s-o pomenească înaintea Domnului când vor sta înaintea Lui, după sfârşitul nevoinţei lor cei muceniceşti. Văzând ostaşii pe fecioară că vorbeşte cu cei legaţi pentru Hristos, au răpit-o ca şi cum făcuse un mare rău şi au adus-o la ighemonul Urban spre cercetare. Ighemonul, fiind plin de mânie şi de sălbăticie cumplită de fiară, a muncit-o cu cumplite munci, strujindu-i până la oase coastele şi sânii cu unghii de fier; dar ea, fiind cu faţa luminoasă, pe toate le răbda cu curaj. Deci, a poruncit s-o înece în adâncul mării”.

Acestea le povesteşte Evsevie, care a fost martor ocular la toate muncile. În povestirea romanilor se mai adaugă: „Teodosia, această sfântă muceniţă a lui Hristos, după înecarea sa în mare, a fost scoasă vie de îngeri din adânc la uscat şi umbla purtând în mâini piatra care fusese legată de grumajii ei. Apoi, prinzând-o din nou şi aducând-o la judecată, muncitorul a dat-o spre mâncarea fiarelor, dar n-a fost vătămată de ele. După aceea a poruncit s-o taie cu sabia. Şi, când i-a tăiat capul, s-a văzut o porumbiţă, zburând din gura ei, care strălucea mai mult decât aurul şi s-a suit spre cer. Apoi, după ce a sosit noaptea, sfânta muceniţă s-a arătat părinţilor săi în mijlocul sfintelor fecioare, îmbrăcată cu o haină mai albă decât zăpada, având o cruce de aur în mâini, purtând o cunună pe cap şi zicând: „Iată cât de mare este slava şi darul Hristosului meu de care aţi vrut să mă lipsiţi!”

Părinţii ei, văzând în dânsa dorinţa de nevoinţă mucenicească, o opreau de la acea faptă; dar sfânta, ascunzându-se de dânşii, a alergat la cei legaţi pentru Hristos, s-a prins spre muncire, precum s-a zis şi s-a
încununat de Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce i-a rânduit o astfel de nevoinţă.

Vieţile Sfinţilor, mai