Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov)

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou căruia i se mai spune și Sfântul copil cu un picior gol, este sfântul ocrotitor al Bucureștilor. S-a născut în secolul al XIII-lea (după alte surse, în sec al XV-lea, iar după sinxarele Bisericii bulgare, în sec. al XVII-lea), în satul Basarabovo din Bulgaria. Legenda spune că, într-una din zile, în timp ce turma sa păștea liniștită, micul păstor cerceta curios cerul albastru pe care niște nori se luaseră la întrecere și nu se uita pe unde călca. Atunci, din neatenție, a călcat pe un cuib ascuns în iarbă, strivind sub talpa piciorului său trupurile mici ale unor puișori. Din acel moment, Dimitrie nu și-a mai încălțat piciorul niciodată, indiferent de vreme, ca să-l pedepsească pentru crima făcută. Se crede cムinițial a fost păstor, pentru că mai târziu sムîmbrace haina monahalăƒla o mânăstire situatăƒnu departe de satul natal. Iubind viața ascetică, se va retrage într-o peșteră. Nu știm cât timp s-a nevoit în această peșteră și nici când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului. Moaștele sale au rămas multă vreme sub ape, până când o copilă care pătimea de duh necurat a avut o revelație: i s-a arătat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui”. Părinții vor merge la locul indicat în vis, lângă râul Lom, și vor găsi trupul neputrezit al sfântului între două pietre. Moaștele Cuviosului Dimitrie vor fi duse și așezate în biserica din Basarabi.

Moaștele au fost așezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala catedrală patriarhală din București.

Părintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhală din anul 1989, spune că: „În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfântă Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul de se închina.

Și, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaște (dar de ce rămânea ultimul să se închine? – pentru că umbla cu cârje), și-a așezat cârjele, ca de obicei, ca să și le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt își uitase cârjele și de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplată.

S-a întors înapoi plângând și mulțumind cu lacrimi în ochi, lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea – era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credincioși, părintele Grichentie, care s-a retras după Revoluție, la pensie, la Mănăstirea Secu – și dânsul a rămas foarte impresionat, deși mai văzuse și alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou.” Părintele Dimitrie Irimia povestește: „Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea în jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltată asupra celor din familia ei pentru că veneau și stăteau la Sfântul Dimitrie foarte multe ore în șir, în ploaie, în frig. De aceea, a venit cu gând vrăjmaș la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea înțelege, și a venit cu acest gând de răzbunare împotriva Sfântului și cu o mână a zgâriat cu unghiile moaștele Sfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite spre a fi sărutate de credincioși. Când a venit la mine, mi-a spus, ascunzând fapta sa: „Părinte, am fost la toți doctorii; am o boală foarte rară – îmi curge sânge din buricele degetelor”. I-am făcut dezlegări, apoi s-a mai liniștit; era foarte agitată. I-am explicat că trebuie să se spovedească, să țină post, și atunci mi-a spus: „Eu numai cu o mână am zgâriat acolo, dar îmi curge sânge din amândouă mâinile”. Apoi, a venit cineva din familie și mi-a spus că s-a vindecat. De atunci nu am mai văzut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din câte am văzut și auzit.”

Biserica Ortodoxă Română și cea Bulgară îl prăznuiesc la data de 27 octombrie.

(Preot Cristian Melinte)