Sfântul Nectarie cinstit la Săvinești

„Sufletul care a fost atins de iubirea de Dumnezeu mereu se bucură, este vesel, saltă și dansează fiindcă se odihnește în iubirea Domnului, precum se odihnește călătorul lângă izvor. Nimic din necazurile lumii nu poate tulbura liniștea și pacea lui și nici nu-i poate lua bucuria și fericirea în care se află.” Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina

În fiecare an, pe 9 noiembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nectarie din Eghina. Acest sfânt s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orășel situat în provincia Tracia din nordul Greciei și este cunoscut drept vindecător de cancer și de alte boli grave.

Bucuria acestei sărbători este încununată şi de faptul că în Parohia „Sf. Voievozi” – Săvinești există o troiţă protejată de Sfântul Nectarie, încă din anul 2013, ridicată de familia Mariei Baghiu.

Dintotdeauna poporul român a fost creștin. Sentimentul său religios s-a materializat prin dăruirea jertfelnică cu care şi-a ridicat sfintele locașuri de închinare. Pe lângă biserici, o categorie aparte, a acestor locuri consacrate unde românul aduce slavă lui Dumnezeu, o constituie troițele. În vremurile vitrege care s-au abătut peste el de-a lungul istoriei, poporul român ar fi fost sortit dispariției dacă nu ar fi rămas tare în credința sa.

Și comunitatea săvineșteană, păstorită de părintele Petru Munteanu, arată mereu cinstirea deosebită pe care a acordat-o principalului semn creștin. Încet, încet toate ulițele satului găzduiesc câte o troiță, închinată sfinților ocrotitori.

Fiecare troiță din Parohia „Sf. Voievozi” are o poveste emoționantă, precum și cea a familiei Maria Baghiu și a fiicei sale, Irina Pușcalău. Dorința de a avea urmași, de a-și împlini sentimentul de mamă, i-a purtat pașii Irinei către racla Sfântului Nectarie de la Eghina, care i-a ascultat rugăciunile și i-a dăruit o minunăție de copil, Nectarie, plin de energie și zâmbet, care încunună toate realizările familiei.

„Pe Sfântul Nectarie l-am cunoscut răsfoind paginile unei reviste în anul 2007, un an foarte dificil pentru mine și familia mea deoarece, mămica primise un diagnostic dur din partea medicilor, iar eu, pe de altă parte, aflasem de la medicii pe care-i consultasem că nu pot avea urmași. Nu pot descrie în cuvinte ceea ce am simțit în acele zile … însă, întâlnirea cu Sfântul a fost ca un balsam și o încurajare pentru sufletele noastre. Vizita mea și a soțului meu, în același an, acasă la Sfânt, în insula Eghina, a subliniat o dată în plus ceea ce am trăit atunci când citisem despre el:  sentimentul de siguranță și bucuria de a găsi pe cineva foarte drag și foarte apropiat, care ne va purta de grijă, îmi invadaseră sufletul. M-am rugat atunci la racla Sfântului, cu cuvinte puține și simple, pentru rezolvarea problemelor ce ne umbreau existența și iată că,” Bunicuțul” cum i se mai spune, a devenit pentru noi „Tăticuțul” cel drag, bun și darnic. Dumnezeu a lucrat prin Sfântul Nectarie într-un chip minunat în viața noastră: eu împreună cu soțul meu am devenit părinții unui băiețel perfect sănătos, care-i poartă numele Sfântului Nectarie, iar mămica a trecut ușor peste etapele bolii, dobândind „tămăduirea sufletească”, și-a văzut îndeplinit visul de a deveni bunică și înainte de a adormi, întru nădejdea Învierii la 20 iulie, a construit în lunile mai-iunie 2013 o troiță în cinstea Sfântului Nectarie, ca semn de recunoștință pentru toate darurile primite”, mărturisește Irina Pușcalău, fiica Mariei Baghiu.

Slujba de hram a fost oficiată de către părintele paroh Petru Munteanu însoțit de  părintele Mihai Meraru, având alături familia Irinei Pușcalău, dar și mai mulți credincioși.

Cuvântul de învățătură ce a urmat după oficierea slujbei de hram a fost ținut de părintele Mihai Meraru, care a adus în atenția celor prezenți viața Sfântului Nectarie:

„Dumnezeu a rânduit ca în această zi de 9 noiembrie, zi în care Biserica Ortodoxă sărbătorește pe un sfânt mare al Bisericii noastre, pe Sfântul Nectarie, să ne adunăm înaintea acestei troițe și să înălțăm rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu și Sfântului Nectarie. Am să vă prezint câteva date din viața acestui mare Sfânt Părinte. Un părinte drag nouă, un Sfânt Părinte contemporan cu noi, putem spune, pentru că el a trăit în secolul trecut. Astfel, aflăm că Sfântul Nectarie s-a născut în anul 1846 în Silivria Traciei, o localitate din Grecia de astăzi.  S-a născut într o familie de bun creștini, oameni săraci dar care s-au îngrijit ca copilul Atanasie din botez, primind botezul, să primească o educație creștinească. Sfântul Nectarie din copilărie a fost atras de credință, citind din paginile Sfintei Scripturi și fiind un copil al rugăciunii. Spune că el de mic a muncit din greu, pentru că părinții erau foarte săraci și a ajuns să fie lipsit de haine, de încălțăminte. Și spune că într-o iarnă grea, sfântul, neavând ce să îmbrace, copil fiind, a trimis o scrisoare către Bunul Dumnezeu. Și acolo, în scrisoare, copilul Atanasie a scris: „Doamne Iisuse, trimite-mi și mie ceva îmbrăcăminte și ceva de încălțat, că ghetele s-au rupt”. Și punând această scrisoare, poștașul a deschis scrisoarea, văzând ce adresă are pe scrisoare, citind scrisoarea copilului Atanasie spune că a făcut un pachet și a pus în acel pachet haine călduroase, bocanci, noi și le-a trimis copilului Atanasie, care după câteva zile s-a bucurat de acest cadou de la Bunul Dumnezeu. Crescând acest copil, Atanasie, spune că în ziua de 7 noiembrie 1876 îmbracă haina monahală, sub numele de Lazăr și aici, cu multă râvnă slujește Domnului. Mai apoi, urmează școlile teologice din capitala Greciei, Atena, și după patru ani de studii, ia licența în teologie, remarcându-se (ca) un bun student, un foarte bun orator. De aceea, Patriarhul Sofronie al Alexandriei îl poartă la această școală teologică cu această condiție, după absolvire, să vină în Alexandria Egiptului pentru a sluji ca preot. Și acest lucru se întâmplă. Sfântul este hirotonit și ca preot și monah deplin, sub numele de Nectarie. Apoi este hirotonit și în treapta de arhiereu de către acest mitropolit, Sofronie. Dar, nu după mult timp, spune că și-a atras invidia unor neprieteni care l-au vorbit de rău înaintea patriarhului, cum că el ar unelti să-i ia locul pe scaunul de patriarh al Alexandriei. De aceea, după scurt timp de slujire ca arhiereu, este oprit de la această slujbă și rechemat în cetatea Alexandriei. Dar Sfântul Nectarie nu se supără, ci, dimpotrivă, s-a rugat pentru cei care l-au prigonit, pentru cei care l-au vorbit pe nedrept. Dar, reîntors în capitala Egiptului, și acolo și-a atras ura împotriva sa. De aceea, el primește încă o scrisoare de la acest patriarh Sofronie și îl oprește de a mai sluji în țara Egiptului. Sfântul Nectarie se reîntoarce în patria sa, în Grecia. Dar nici aici nu este bine primit de către frații slujitori. Și aici este îndepărtat de la slujire. Cu toate acestea, Sfântul Nectarie ajunge în insula Evvia, acolo fiind preot slujitor prin mai multe parohii și pentru râvna sa, în anul 1894 este numit ca director, al unei școli teologice, unui seminar teologic din Atena, unde pregătește nenumărați elevi pentru Taina Preoției. Aici, se remarcă ca un bun profesor. El scrie nenumărate cărți și articole teologice. Ajuns la vârsta bătrâneții, Sfântul Nectarie se retrage în insula Eghina și în anii 1904-1907, cu ajutorul unor maici evlavioase, ridică o frumoasă biserică, catedrală, având hramul Sfinții Voievozi. Această biserică catedrală o găsim și astăzi în insula Eghina, unde găsim mâna dreaptă a Sfântului Nectarie și lângă această mare biserică o bisericuță mică unde se află capul Sfântului Nectarie. Sfântul Nectarie, se spune că a ajutat foarte mulți oameni, mai ales după Primul Război Mondial. Atunci, după război, lumea era foarte săracă și, fiind în foamete, el s-a rugat ca Dumnezeu să aducă belșug pământului. Mai mult, a venit și o secetă peste insula Eghina și cu rugăciunile Sfântului Nectarie a venit ploaie pe pământ. Sfântul s-a rugat până la sfârșitul vieții, el fiind apoi răpus de o boală și fiind internat într-un spital din Atena. Spune că a răbdat timp de două luni de zile suferința aceasta, de boala cancerului. Și el s-a rugat lui Dumnezeu să îi dea putere să tămăduiască pe toți cei bolnavi de această boală neiertătoare. Sfântul pleacă dintre noi într-o zi de 8 noiembrie, anul 1920, și este înmormântat în insula Eghina. Și Dumnezeu a rânduit, după ani și ani, ca trupul său să fie dezgropat. Acest lucru se întâmplă în anul 1953, într-o zi de 3 septembrie. Și atunci sfintele sale moaște au fost așezate cu cinste în biserică, fiind frumos mirositoare și izvorâtoare de mir. De aceea, Biserica Greciei, Sfântul Sinod a rânduit în anul 1961 ca Sfântul Nectarie să fie canonizat ca sfânt al Bisericii Greciei și să fie cinstit în fiecare an, în ziua de 9 noiembrie. Deci, a doua zi după plecarea sa din viață, pentru că în ziua de 8 noiembrie cinstim pe Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil. La racla Sfântului vin și astăzi pelerine de pretutindeni, din întreaga Europă, chiar și din America, vin creștini, nu numai ortodocși ci și de alte confesiuni, pentru a se ruga sfântului. Sfântul este făcător de minuni și astăzi pentru toți cei care aleargă cu credință la racla sa sau la icoana sfântului. Cei care citesc acatistul sfântului primesc de îndată vindecări de boli și această boală a secolului, care este cancerul, este o boală de care s-au vindecat nenumărați creștini care au adus mărturii că sfântul i-a ajutat și i-a vindecat de această boală. Foarte mulți pelerini români merg, cum este ziua de astăzi, în pelerinaj în această insulă din Grecia, în Eghina, pentru a se ruga Sfântului și putem spune că mai mulți români se găsesc la racla sfântului decât cei din Grecia, și Sfântul, prin grija lui Dumnezeu au adus și părticele din sfintele sale moaște și în țara noastră. Astfel, în cetatea București  găsim la Biserica Radu Vodă părticele din moaștele Sfântului Nectarie. Și tot prin grija lui Dumnezeu, în anii din urmă, în vremea păstoririi Înaltpreasfințitului Daniel, Mitropolit al Moldovei, în vremea aceea s-a dus o părticică din moaștele sfântului și în cetatea Iașului. Și pelerinii aleargă cu credință la Sfântul Nectarie și primește vindecare. De aceea, fiecare dintre noi să îl purtăm în rugăciunile noastre. Și să ne izbăvească Sfântul Nectarie din boală, de secetă, de foamete, de războiul cel dintre noi, mai ales în aceste zile grele pe care le parcurgem, când lumea este atât de îngrijorată de soarta zilei de mâine. Dar sfântul care a trecut și el prin foamete, prin război, prin  secetă, este cu noi și se roagă înaintea Maicii Domnului, înaintea tronului Preasfintei Treimi, pentru noi și pentru a noastră mântuire. Cu ale lui rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește și ne mântuiește pe noi.”