Sfinţii Mucenici Frontasie, Severin, Severian şi Silan (4 iunie)

Sfinţii Frontasie, Severin, Severian şi Silan au fost trimişi de fericitul Fronton, întâiul episcop al Petragoriei, să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l semene pretutindeni. Pe aceştia prinzându- i ighemonul Seviridon, i-a întrebat: „Spuneţi-mi de unde sunteţi şi cu ce nume vă numiţi? Pentru că nu numai că n-aţi jertfit zeilor, dar i-aţi întors şi pe acei ce voiau să jertfească, le-aţi stricat capistele şi nu ştiu cu ce putere le faceţi toate acestea”. Frontasie i-a răspuns: „O, ighemoane, fiind lipsit de dumnezeieştile fapte bune, pentru ce ne întrebi pe noi, când te sârguieşti a pierde tot adevărul? Socoteşte mai întâi cine ti- a făcut sufletul şi trupul tău şi atunci vei cunoaşte adevărul. Iar idolii păgânilor sunt lucruri de mâni omeneşti, nu pot nici a se folosi pe sine, nici a ajuta altora”. Scviridon a zis: „Văd că sunteţi îndrăzneţi în cuvintele pe care le-aţi învăţat de la învăţătorul vostru”. Severin şi Severian au răspuns: „Multa noastră cuvântare este adevărată; iar tu cinsteşti pe idolii care sunt pietre surde, mute şi deşarte puse de diavoli”. Scviridon a zis: „Veţi câştiga viaţa, de veţi jertfi zeilor!”
Sfântul Frontasie a răspuns: „Câştigarea noastră este să vieţuim şi să murim pentru Hristos”. Atunci ighemonul, întorcându-se către Silan, cel ce ştia cântări în alăute, în chimvale bine glăsuitoare şi în timpane, i-a zis: „Dar tu, tinere, de ce nu jertfeşti?” Sfântul Silan a răspuns: „Eu jertfesc Domnului meu Iisus Hristos, care cu darul botezului Sau a spălat lumea de întinăciuni”. Ighemonul a zis: „Cum a spalat- o?” Silan a răspuns: „Domnul meu Iisus Hristos a zis ucenicilor Săi: Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi. Asemenea şi tu, ighemoane, de vei crede în Hristos şi te vei boteza, te vei mântui; iar de nu vei crede, te vei osândi”.
Atunci ighemonul, mâniindu-se, a poruncit să-i scoată afară din cetate şi să-i ducă la locul cel de moarte şi acolo să-i muncească cumplit. Şi încă după asemănarea cununii de spini a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aşa li s-au înfipt şi lor în cap piroane de fier şi i-au pironit de un stâlp. Şi erau în capul fiecăruia noua piroane. însa acea cumplită mânie a muncitorului n-a putut cu nici un fel să întoarcă de la Hristos pe ostaşii lui. Iar după ce cu acel fel de munci n-a putut să-i biruiască, a dat asupra lor hotărâre de moarte, adică să li se taie capetele. Deci sfinţii mucenici, plecându-şi genunchii la pământ şi încredinţând lui Dumnezeu sufletele lor, şi-au plecat grumajii înaintea călailor şi astfel au luat munca pentru Hristos.
Deci, ostaşii cei păgâni, tăind capetele de la mucenicestile trupuri, le-au aruncat spre batjocora pe pământ şi le-au lăsat neîngropate. Atunci o dumnezeiască putere venind la dânşii, a făcut o minune ca aceasta, încât toţi priveau cu spaima şi se minunau. Căci pogorându-se deodată Sfântul Duh peste trupurile lor, le- a înviat şi luându-şi fiecare în mâini capul care zăcea lângă trup, s-au sculat pe picioare fără de ajutor omenesc şi au mers spre râul ce se numea II. Şi suindu-se pe apă, umblau cu picioarele ca pe pământ uscat. Apoi, trecând râul pe când toţi priveau cu spaima şi se minunau, s-au suit pe un deal înalt şi, ajungând la biserica Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, Fecioara Maria, în care se ruga Sfântul Fronton episcopul, au intrat înăuntru şi, plecându-şi genunchii, şi-au pus capetele înaintea picioarelor lui; iar trupurile şi le-au întins pe pământ în chipul crucii şi au rămas morţi.
Iar Sfântul Fronton episcopul, cu preotul Anian şi cu mult popor, au luat pe Frontasie, pe Severin şi pe Silan şi i-au înmormântat în biserica cea mai sus zisa, cu cinste şi cu cântări cereşti, care se auzeau în văzduh; iar pe Severian, după rugămintea unei femei cucernice, l-au îngropat cu cinste într-alt loc, care era în stăpânirea ei, nu departe de sfinţii împreuna pătimitori cu el.
Deci. sfinţii mucenici au pătimit pe vremea împărăţiei lui Claudie; iar peste noi stăpânind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia împreuna cu Tatăl şi cu Sfântul Duh se cuvine cinstea şi slava în veci. Amin.

Vieţile Sfinţilor, iunie