Sfinții Trei Ierarhi

În panteonul marilor ierarhi, teologi şi sfinţi ai bisericii creştine un loc aparte îl au Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Cuvântătorul de Dumnezeu si Ioan Gură de Aur.

Pe cei trei Sfinţi Părinţi, întreaga Ortodoxie, la 30 ianuarie, îi prăznuieşte in chip deosebit. Şi pentru că ei s-au dovedit mari dascăli şi ierarhi în istoria creştinătăţii, facultăţile de teologie i-au ales ca patroni si luminători în înţelegerea credinţei creştine.

Sfântul Vasile cel Mare (330-379)   s-a născut în oraşul Cezareea Capadociei, din părinţi creştini, care i-au dat o creştere aleasă şi o educaţie pe măsură. A rămas în istoria Bise ricii ca primul ierarh care, cu averea moştenită de la părinţi, a înfiinţat primele instituţii de asistenţă socială, numite după numele său “Vasiliade” şi anume: azile, case pentru reeducarea fetelor căzute, şcoli tehnice, spitale, farmacii, toate cu scopul de alinare a suferinţelor si ajutorul celor săraci.

Sfântul Grigore de Nazianz (309-390) a văzut lumina zilei în satul Nazianz din Capadocia A studiat la Cezareea Capadociei, Alexandria si Atena, unde a fost coleg cu Sf. Vasile cel Mare si Iulian Apostatul, viitorul împărat. Întors de la studii, a fost botezat de tatăl său, după care s-a retras la o mănăstire din Pont întemeiată de prietenul său Vasile cel Mare, unde s-a îndeletnicit cu studiul ascezei. Datorită ereziei ariene care tulbura întreaga biserică s-a dus la Constantinopol, unde într-o bisericuţă numită Anastasia, adică “înviere”, şi-a ţinut predicile sale prin care a reuşit să zguduie din temelie arianismul. În anul 380, împăratul Teodosie cel Mare şi poporul l-au ales patriarh al Constantinopolului iar anul următor i s-a încredinţat prezidarea lucrărilor sinodului al II-lea ecumenic. Datorită tulburărilor şi intrigilor unor episcopi, Sf. Grigore, s-a retras şi s-a dus în Capadocia, unde a trăit în singurătatea-i atât de plăcută.

Sfântul Ioan Gură de Aur (354-407) s-a născut în Antiohia. A învăţat filosofia si retorica de la cel mai mare retor al timpului, Libaniu. În anul 397 a fost înălţat fără voia sa pe scaunul de patriarh al Constantinopolului, unde s-a remarcat printr-o viaţă pilduitoare, dar mai ales prin aprige cuvântări prin care biciuia viciile, în special celor de la curtea împărătească, si chiar pe împărăteasa Eudoxia, care era o femeie cu moravuri uşoare. Datorită acestui lucru împărăteasa a pus la cale îndepărtarea sa din scaun de două ori. A doua oară a fost trimis în exil în Armenia, dar pe drum, din cauza maltratărilor la care a fost supus, a murit in anul 407.

Fiecare dintre ei erau deopotrivă neîntrecuţi păstori sufleteşti, mari dascăli ai lumii creştine, propovăduitori şi apărători ai dreptei credinţe. Sfântul Grigore Teologul este simbolul ştiinţei teologice, Sfântul Vasile cel Mare simbolul energiei şi al acţiunii puse în slujba oamenilor iar Sfântul Ioan Gură de Aur simbol al râvnei apostolice prin cuvânt şi faptă, pentru îndreptarea vieţii creştinilor. Mai concis, unul ar reprezenta mintea care gândeşte, altul gura care propovăduieşte şi al treilea mâna care lucrează, deşi fiecare a avut şi minte şi gură şi mână care lucrau într-o desăvârşită armonie si unitate.

Prelucrare de Ionuț Măriuța