Știai că… timpul se măsoară în intensitatea emoțiilor pe care le trăim?
Știu că cel puțin o dată ai simțit că timpul s-a oprit în loc, că 30 de minute sunt mai puține decât o secundă sau că 10 ore sunt mai scurte decât un minut.
Imaginează-ți cum a fost pentru copilul tău care a trăit o săptămână cu intensitatea unei clipe.
Ți-am urmărit copilul din prima până în ultima zi de tabără. Ce pot să-ți spun despre el? Îți pot confirma că surâsul copilului tău se măsoară în veșnicie…
I-am văzut zâmbetul timid atunci când, stângaci, mângâia calul Pitbull pentru a stabili acea legătură emoțională cu el, apoi cu veselie să se bucure de o plimbare cu el. A descoperit că legătura dintre el și orice animăluț se bazează pe încredere și, înainte de toate, e nevoie de timp pentru a se cunoaște, a se acomoda și a se accepta unul pe celălalt.
I-am zărit și zâmbetul recunoștinței atunci când a înțeles că rugăciunea nu înseamnă doar câteva cuvinte învățate mecanic și rostite fără a le înțelege sensul, ci că, de fapt, rugăciunea e acea legătură dintre spirit și Dumnezeu, că fără a cere nu putem primi și fără a dărui,
nu are rost să cerem.
Privind, ascultând și mai ales înțelegând copiii, am descoperit că timpul e acel moment relativ, ce trece sau rămâne, în funcție de bătăile inimilor noastre.
Lavinia Apopei Pruteanu
Coordonator voluntari, Tabăra de creație ”Aripi de Înger” ediția a X – a, seria a V – a