Taina Sfantului Maslu face parte din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Ea a fost instituită de Domnul nostru Iisus Hristos. Cu toate că în Sfânta Scriptură nu se arată când a fost instituită această taină, sunt însă numeroase dovezile despre practicarea ei de către Sfinții Apostoli. Astfel, sfântul evanghelist Marcu spune: ”Și ieșind ei(Apostolii), au propovăduit tuturor să se pocăiască. Și scoteau afară demoni mulți și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-I făceau sănătoși‘’(Marcu 6 .12-13 ).
La această Taină ungerea cu untdelemn sfânt era o lucrare externă, văzută prin care se împărtășea bolnavilor harul vindecător al Duhului Sfânt, ea având caracterul unei Taine pe care Apostolii o practicau după porunca Mântuitorului.
Faptul că Apostolii practicau de timpuriu această Taină, în vremea în care Mântuitorul propovăduia Evanghelia Sa dovedește pe de o parte că ea a fost probabil instituită drept cea dintâi dintre toate Tainele, iar pe de alta, că ea a fost un mijloc prin care Mântuitorul Și-a asociat din bună vreme pe Apostoli la acțiunea de ajutorare și slujire a celor suferinzi și bolnavi. Practicarea obișnuită a acestei Taine este arătată la Iacov 5 .14-15: ”De este cineva bolnav între voi, să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și-l va ridica pe el Domnul și de va fi făcut păcate se vor ierta lui”.
Din cele spuse de Sfântul Iacov, rezultă că ungerea cu untdelemn se administra bolnavilor de către preoții Bisericii, în scopul vindecarii de bolile sufletești și trupești, ea aducând cu sine și iertare de păcate.
Taina Sfântului Maslu se face în biserică sau în casa bolnavului pentru care se face Maslul.
După predania veche a Bisericii, pentru slujba Sfantului Maslu trebuie șapte preoți, închipuind cele șapte daruri ale Duhului Sfânt.
La nevoie pot sluji și mai puțini preoți: trei (pentru numărul Treimii ) sau cel puțin doi.
În tot cazul, numai un singur preot nu poate săvârși Sfântul Maslu.
Taina Sfantului Maslu se poate săvârși oricând e nevoie, în popor se obișnuiește a se face mai ales în zilele de post.
Întrucât prin Taina Sfantului Maslu se dobândește nu numai tămăduire de bolile trupului, ci și iertarea păcatelor, se poate face maslu nu numai pentru cei bolnavi, ci și pentru cei sănătoși și nu numai o singură dată, ci de mai multe ori. Sfântul Simion al Tesalonicului îndeamnă pe fiecare creștin să se nevoiască a-și face Sfântul Maslu.
Slujba Sfântului Maslu se face înaintea unei mese pe care se pune Sfânta Evanghelie, lumânări (de regulă șapte), un vas cu grâu sau cu făină și unul cu untdelemn, precum și șapte bețișoare cu vată, cu care preoții vor unge pe bolnav.
Untdelemnul de la Sfântul Maslu este sfințit și plin de darul dumnezeiesc al Duhului Sfânt, ca și apa Botezului. El are puterea de a sfinți sufletul și de a tămădui trupul, a izgoni bolile, a vindeca rănile, a curăți întinăciunea păcatului și a împărtăși mila și îndurarea lui Dumnezeu. De aceea, untdelemnul rămas de la Sfântul Maslu, ca și făina binecuvantată atunci, trebuie păstrate cu cinste în loc ales. El poate fi folosit numai în scopuri curate și evlavioase.
Se obișnuiește ca din făina și untdelemnul de la Sfântul Maslu să se facă o turtișoară, din care se dă bolnavului să mănânce.
În unele părți, din aceasta făină se fac prescuri pentru Liturghie. Untdelemnul se poate pune în candelă să ardă, fie în casă, fie la biserică.
(Preot Mihai Meraru)