Troița de la ”Hanul Plutașilor” (II)

A fost dat de Bunul Dumnezeu să se ridice în localitatea noastră o nouă Troiţă, ca loc de închinare şi rugăciune, chiar după puţin timp de la venirea tânărul părinte Petru Munteanu ca preot al Bisericii “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gravil”, având drept epitrop pe domnul Radu V. Gheorghe (26-X-1930). La sfatul părintelui, epitropul, împreună cu fiul său Radu Gheorghiţă Cristi, au hotărât să construiască în faţa gospodăriei, care se află la răscrucea străzii Bistriţei cu strada Preot Gh. Filip la numărul 184, o Troiţă.

A fost sfinţit locul în primăvara anului 1996 şi tot atunci a început construcţia de către meşterul Dumitrache Gigel şi pictată de un iconar din comuna Borleşti. Sfinţirea Troiţei, cu hramul Sfântul Gheorghe,  s-a făcut la 23 aprilie acelaşi an, fiind prima Troiţă sfinţită de părintele Munteanu în Săvineşti. Prăznuirea sa se face în fiecare an. De atunci, domnul Radu veghează ca lumina lumânărilor aprinse la icoana marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, să nu se stingă şi să călăuzească paşii credincioşilor spre Biserică.

Bunicii ne spun că acest loc era predestinat pentru această construcţie, loc de rugăciune pentru localnici, dar şi pentru trecători ocazionali. Se considera că acest loc se află în centrul comunei, între Biserică şi Primărie. Tot aici se afla un han numit ,,Hanul Plutaşilor”.

Plutăritul, adică transportul buştenilor pe râul Bistriţa, constituia o ocupaţie majoră a bărbaţilor din Săvineşti în anotimpurile prielnice. Periodic, dragomanii (Vasile Radu, Vasile Drângu, Gheorghe Covrig, Vasile Vasâlca, Ion Cucuruz) ajutaţi de dălcăuşi ( plutaşi cu experienţă) se organizau în cete de plutaşi, hotărau ziua plecării spre Broşteni, Borca, Neagra sau chiar mai sus pe Bistriţa, unde îşi pregăteau plutele din buşteni (10-20 metri lungime si între 100-200 metri cubi), iar când erau gata plecau spre Tarcău, Piatra Neamţ, Roznov, Buhuşi, Bacău şi de aici pe Siret la vale, până la Galaţi. Transportul se făcea în timp de 2-3 săptămâni şi uneori chiar mai mult. Tot în acest loc se adunau la solicitarea şefului de echipă, Vasile Lăcătuşu, muncitorii care construiau şi întreţineau iazurile – construcţii din lemn (buşteni) care aveau rolul de a proteja malurile abrupte ale râurilor şi pilonii podurilor de furia apelor, astfel sprijinind plutaşii în transportul lemnelor.

În ziua stabilită, plutaşii ce purtau în mână topor, ţapină sau ţuiac iar în spate raniţa cu alimente (făină, slănină, brânză) şi îmbrăcăminte pentru o perioadă mai lungă, erau însoţiţi de mame, soţii, copii şi la plecare spre Halta Săvineşti îşi luau rămas bun, cu toţii rugându-se lui Dumnezeu să se întoarcă sănătoşi, făcându-şi Sfânta Cruce pentru ajutor, aici, unde acum este ridicată Troiţa de la Han.

Aşa ne povestesc bunicii noştri cu puţină nostalgie în suflet…

Bianca Savin şi prof. Vasile Sandu