Troiţa „Trei Ierarhi”

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea părintelui paroh Petru Munteanu, în localitatea Săvineşti a crecut în ultimii ani numărul lăcaşurilor de închinare, rugăciune şi slavă Celui de Sus.
Prima Troiţă s-a construit acum un veac şi apoi au apărut multe altele, nu numai la răscruce de drumuri ci şi la porţile unor gospodari cu credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos, cu inimă bună şi încredere în oameni. Din puţinul lor au ridicat Sfintele lăcaşuri fie la sfatul părintelui, fie la sugestia unor bătrâni nelipsiţi de la slujbele bisericeşti, fie din proprie iniţiativă.

Iată că în anul 2003, o bătrână credincioasă, Ileana Boaru, fiica unei familii vechi din sat (Ion şi Catinca Baluş), intrată în al IX-lea deceniu de viaţă şi prezentă în permanenţă la Sfânta Biserică, a reuşit să lămurească pe cei din familia sa (nepoţi, strănepoţi) să construiască pe pământul strămoşesc o frumoasă troiţă, închinată Sfinţilor Trei Ierarhi, prăznuiţi pe 30 ianuarie. Cei între sfinţi Părinţii noştri Vasile cel Mare (1 ianuarie), Grigorie Teologul (25 ianuarie) şi Ioan Gură de Aur (13 noiembrie) sunt cunoscuţi ca Sfinţii Trei Ierarhi pentru poziţia de recunoaştere specială pe care o au în Biserica Ortodoxă.

Unul dintre urmaşi, proprietarul pământului, Alergus Neculai, împreună cu soţia sa Elena i-a convins pe vecinii săi Vasile şi Valentina Ifrim ca, împreună, să ridice troiţa.

S-a apelat şi la bunăvoinţa unor rude şi vecini: Doru şi Lilioara Mazilu, Gheorghe şi Marieta Stejaru, Elena Horciu, Florică şi Angela Marin. După ce s-a sfinţit locul, a început construirea Sfintei Troiţe pe strada Chimiei, numărul 168, aproape de intrarea în oraşul Roznov pe DN Piatra Neamţ-Bacău. Familia Ifrim a participat cu materiele de construcţie (tablă, bolţari, ciment, balastru) iar echipa de constructori condusă de Nicu Alergus a realizat lucrarea, primind ajutor financiar şi material (marmură albă, felinare, candele) de la ceilalţi contribuabili.

Pe 30 ianuarie 2004, părintele Munteanu împreună cu părintele Mihai au sfinţit noul loc de închinăciune şi participanţii la slujbă au prăznuit apoi alături de toţi ctitorii. În anii ce au urmat, datorită frigului din Gerar, după slujba religioasă, prăznuirea se face în casele celor ce au contribuit la ridicarea troiţei. Toţi gospodarii credincioşi din jur întreţin lăcaşul, veghind ca lumina candelei să nu se stingă.

Să-i ajute Dumnezeu în tot ceea ce fac pentru mântuirea sufletelor noastre! Amin!

(Prof. Vasile Sandu şi Bianca Savin)