Ultima excursie…!

E seară… Sună telefonul. După salutul creștinesc ”HRISTOS A ÎNVIAT!”, vocea de la celălalt capăt al firului îmi dă vestea cea tristă: a murit nea Ghiță, epitropul nostru. După câteva clipe de tăcere, Adrian mă întreabă: mai ești la telefon? Atunci îmi revin și reluăm discuția.
”Nea Ghiță”, cum îl știam noi toți, a fost un om al bisericii, epitrop timp de 17 ani, un om căruia-i plăcea să facă treaba gospodărească fără jumătăţi de măsură, un om care nu cred să fi supărat pe cineva.
A fost apreciat și respectat de toți locuitorii comunei noastre, pentru modul său de a organiza, comunica și respecta pe cei din jurul său, pentru puterea sa de a se modela după caracterul fiecăruia dintre noi.
A fost un OM căruia îi plăcea să organizeze excursii cu credincioșii parohiei noastre, în cele mai frumoase locuri din țară, locuri pline de istorie, frumusețe și credință. Pe noi, familia Chele, ne leagă multe amintiri plăcute și frumoase de ”Nea Ghiță”, pentru că am fost împreună în multe din aceste minunate locuri. Datorită lui, am revăzut după 25 de ani, Cimitirul Vesel de la Săpânța, am vizitat mănăstiri și locuri creștinești din diferite județe ale țării: Mănăstirea Tismana din Maramureș, Mănăstirea Curtea de Argeș, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Recea. Ce clipe minunate am petrecut seara, la prietenul lui ”Nea Ghiță” din Curtea de Argeș, unde am degustat țuica de Pitești într-un foișor înconjurat de pomi înfloriți. Dar când am urcat pe Transfăgărășan și am ajuns la Lacul Bâlea—doamne ce frumusețe—lume multă, iar de pe un platou special amenajat admiram împreună parapantiștii care se pregăteau de zbor spre zări îndepărtate. Împreună cu Nea Ghiță, am participat un grup de ”oameni de bine”, la deszăpezirea unei mănăstiri din Județul Buzău, unde epitropul nostru a fost un exemplu de dăruire și îmbărbătare pentru noi toți. ”Frate Ghiță”, ne-ai plimbat prin locuri minunate, încărcate de istorie, frumusețe, evlavie, liniște și am rămas cu multe amintiri plăcute. Acum, discret, fără să ne anunți, fără să faci liste, fără zarva cunoscutelor excursii, ai plecat singur luându-ți zborul când porțile cerului erau deschise, precum parapantiștii din Transfăgărășan, într-o excursie din care nu te vei mai întoarce. Sâmbătă la ora 15:45 ai părăsit pentru totdeauna lăcașul sfânt ”biserica” în care ai intrat de mii de ori, iar timp de 15 minute razele soarelui ți-au mai mângâiat și luminat fața pentru ultima oară pentru că la ora 16 ai fost coborât în cavou, dar de fapt te-ai înălțat la cer alături de îngeri să-L slujești pe DUMNEZEU! Vei rămâne mereu în amintirea noastră vesel, domol, cumpătat, plin de viață, credincios, un model de urmat pentru cei care te-au cunoscut și te-au condus pe ultimul drum.
Iată că după 40 de zile încă nu ne-am împăcat cu ideea că fratele Gheorghe nu mai este printre noi. Când intram în biserică eram obișnuiți să-l vedem în strană, acum locul este gol și acolo arde o lumânare.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE ȘI LINIȘTE!