„Viața noastră se armonizează în trăirea duhovnicească adâncă și aleasă. Descoperim viața ca dar de la Dumnezeu”

„Lumina Botezului Domnului este lumina vieții noastre și lumina întregului univers. În Botezul Domnului Iisus Hristos vedem că omul este centrul atenției și al iubirii Preasfintei Treimi. Cuvintele troparului ‘În Iordan botezându-Te, Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat’ înseamnă că întreaga Sfântă Treime S-a arătat la Botezul lui Iisus în Iordan, iar în centrul iubirii Sale era firea omenească pe care a luat-o Dumnezeu Fiul ca să o ridice din păcat, să o curățească, să o spele, să o mântuiască și să o sfințească, aducând-o la asemănarea cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt.”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Galerie Foto

În fiecare an, pe 6 ianuarie, credincioșii celebrează Boboteaza, una dintre cele mai importante sărbători din an, care împreună cu sărbătoarea Sf. Ioan, pe 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos.

Botezul Domnului se mai numește și „Arătarea Domnului”, „Descoperirea Cuvântului Întrupat”, „Epifania” sau „Teofania”, deoarece rememorează momentul când Mântuitorul Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în apele Iordanului, ocazie cu care s-a arătat lumii Sfânta Treime; glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat și stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh Se coboară în chip de porumbel. Tot atunci, Hristos Domnul s-a descoperit tuturor ca Mesia cel mult așteptat. Acest episod biblic este relatat în scriptura Noului Testament, de Sfântul Evanghelist Matei în capitolul 3, verstele de la 13 la 17, text care se citeşte la Sfânta Liturghie de Bobotează, iar la ceilalţi Sfinţi Evanghelişti după cum urmează: Marcu 1, 9 – 11; Luca 3, 21 – 22; Ioan 1, 29 – 34.

În Parohia „Sf. Voievozi” mulți credincioși au pășit pragul bisericii pentru a participa la Sfânta Liturghie și la Slujba de Sfințire a Apei celei Mari, săvârșite de părintele paroh Petru Munteanu.

Dând citire fragmentului Evanghelic și meditând asupra textului, părintele Petru Munteanu a început omilia prin a evidenția faptul că Botezul Domnului nostru Iisus Hristos nu are aceeași însemnătate cu botezul nostru.

Ne aflam într-o sărbătoare aleasă, într-o sărbătoare luminoasă, Sărbătoarea de Bobotează sau Botezul Domnului nostru Iisus Hristos. Este o sărbătoare deosebită, pentru că ea ne prezintă începutul lucrării misionare a Mântuitorului Iisus Hristos, care își începe activitatea Lui, trecând prin botezul pocăinței a  Sfântului Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul.

Începând cu acest eveniment cosmologic și cosmogonic, evenimentul primirii botezului pocăinței de la Sf. Ioan Botezătorul, Mântuitorul  începe activitatea de propovăduire a Împărăției lui Dumnezeu nu oricum, ci împreuna fiind părtași și la o Epifanie, adică, la o arătare a Sfintei Treimi, pentru că Duhul Sfânt, în chip de porumbel se așază asupra Mântuitorului și Cuvântul cel din Cer al Tatălui spune: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care bine am voit”. Arătând prin aceasta lucrarea Sfintei Treimi de mântuire a noastră, de vindecare a noastră, de păcat și de moarte, prin lucrarea mesianică a Mântuitorului Iisus Hristos, Cuvântul cel viu și lucrător.

Este bine să punem la inima noastră învățătura Sfintei Biserici, care ne arată că botezul prin care trece Mântuitorul Iisus Hristos și care astăzi este sărbătorit la sărbătoarea Bobotezei, nu este același cu botezul nostru.

Mântuitorul Iisus Hristos și-a asumat trupul omenesc și prin aceasta umanitatea întreaga , S-a întrupat într-un timp și spațiu anume, trecând prin botezul pocăinței, își asumă natura noastră umană, prin această stare de pocăință, arătându-ne apoi, prin Cuvântul Său, calea către Împărăția cerurilor.

Botezul Mântuitorului Iisus Hristos reprezintă asumarea firii noastre umane pe care o ridică prin pocăință pe Calea Împărăției.”

În continuarea cuvântului său, părintele Petru Munteanu a explicat ce însemană pocăința și botezul pocăinței.

Ca să înțelegem acest botez al pocăinței, este bine să definim ce înseamnă pocăința. Cuvântul pocăința este astăzi din ce în ce mai folosit, dar uneori este utilizat în situații care nu-i arată deplinătatea. Astăzi cuvântul “pocăință” își pierde înțelesul desăvârșit, duhovnicesc și ajunge să fie folosit într-un sens greșit. Avem în jurul nostru diverse culte religioase, a căror membri se numesc pocăiți, însă cuvântul folosit de dânșii de „pocăit” sau de “pocăință” este golit de esență .

Pocăința nu este atributul unui anumit cult neoprotestant, ci pocăința, în starea ei firească , este o stare duhovnicească aleasă, a fi in starea de pocăință nu înseamnă sa te lepezi de Sfânta Biserica, de sfintele icoane, de post, de sfânta cruce, de cinstirea sfinților si a Maicii Domnului, de credința Bisericii in care ai primit Sfânta Taină a Botezului, stare in care am murit si am Înviat cu Hristos.

Pocăința nu înseamnă să îți abandonezi Biserica, neamul, credința

Aceste culte se adresează așa: Veniți la noi și vă veți  numi pocăiți, veniți la noi și dacă nu vă mai închinați la sfintele icoane, vă numiți pocăiți sau veniți la noi și dacă nu mai faceți Sfânta Cruce, vă numiți pocăiți, dacă nu mai postiți miercurea și vinerea, dacă nu vă mai spovediți, nu vă mai împărtășiți nu mai cinstiți pe cei adormiți, vă numiți pocăiți. Acest lucru, iată, insist asupra lui și mă refer la acest aspect pentru ca să înțelegem că pocăința nu înseamnă o lepădare de ceva care ne ajută și ne luminează, ci pocăința, în esența ei, este o stare adâncă de smerenie, de regret a timpului vieții trăit fără Dumnezeu, fără rost si fără sens duhovnicesc. Deci, ce înseamnă pocăința? Pocăința nu înseamnă să îți abandonezi Biserica, neamul, credința, ca să dobândești acest termen, ci pocăința, după cuvântul Sfântului Prooroc și Înaintemergător Botezătorul Ioan, după cuvântul Mântuitorului, care trece prin botezul pocăinței, înseamnă schimbarea minții. Metanoia, în limba greacă, aceasta înseamnă este un cuvânt compus din meta-nous, nous înseamnă minte și meta înseamnă mai presus sau altă minte. Deci, metanoia este descoperită în termenul nostru românesc ca pocăință , iar pocăința este în esență, așa cum am spus, o schimbare a minții, o minte care este altoită după Cuvântul cel Viu al  Mântuitorului Iisus Hristos. Trăind Cuvântul Lui cel viu, o minte care aude, vede toate și le înțelege pe toate, doar din perspectiva lucrării celei duhovnicești .

Doar în starea de pocăință vedem pe toate în țesătura plină de lumină a harului lui Dumnezeu. Starea  omului plin de pocăință nu se manifestă prin lepădarea de neam, de credință, de sfintele icoane, de post și așa mai departe. Nicidecum, ci în metanoia omul se îndumnezeiește, primind Harul si Mila lui Dumnezeu, precum mărturisea odinioară și Sfântul Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul.

Vorbim de  o schimbare a minții și o înnoire a firii noastre, o devenire întru ființă, în care noi vedem în totul lucrarea lui Dumnezeu.

Viața noastră se armonizează în trăirea duhovnicească adâncă și aleasă a stării de pocăință. Doar în această stare descoperim viața ca dar de la Dumnezeu. Gândul nostru prin pocăință se schimbă, devine un gând plin de recunoștință și de iubire față de Părintele nostru Dumnezeu. Schimbarea minții, prin pocăință, ne aduce aminte de rătăcirile noastre, uneori de poticnirile noastre, de adormirile noastre duhovnicești, de slăbiciunea credinței și a vieții noastre duhovnicești. Schimbarea minții ne face mai viguroși și mai plini de entuziasm și de dorință de a ne ține pe calea Împărăției cerurilor. Schimbarea minții sau pocăința nu  înseamnă alegerea unei alte religii, unei alte denominațiuni, unei alte secte care să ne dea numele de pocăit, pentru că, în esență, să ținem minte lucrul acesta, Biserica noastră este așezată pe piatra aceasta a botezului pocăinței și pentru noi cuvântul acesta nu poate să fie folosit în derizoriu. Adică și eu doresc să trăiesc pocăința. Și noi ne-am dori să trăim starea de pocăință, și noi am dori să fim în starea de pocăință care este starea continuă în viața sfinților, starea Cuvântului lui Hristos, starea Sfântului Ioan Botezătorul.

Deci, pocăința este o trăire intimă și personală a iubirii simțite de noi, că Dumnezeu ne iubește și suntem făptura Lui. Pocăința este o întoarcere acasă. Pocăința este o stare de fericire și de bine cum nu se poate explica în cuvinte, ci se trăiește într-un mod personal. Mântuitorul își asumă această natură umană, firea noastră umană, trece prin botezul pocăinței într-un mod real, fiind afundată în apele Iordanului de Sfântul Ioan Botezătorul, arătând că începutul căii către Împărăția lui Dumnezeu începe cu această stare intimă și personală de pocăință, pe care apoi Mântuitorul și-o asumă și o propovăduiește la începutul misiunii Sale, zicând, împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul: “Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor.

În Bisericile Ortodoxe, de sărbătoarea Botezului Domnului, la finalul Sfintei Liturghii ce se oficiază în această zi, se săvârşeşte sfinţirea mare a apei, numită Agheasma Mare. Este una dintre cele mai frumoase şi înălţătoare slujbe prin care creştinul ortodox retrăieşte Botezul Domnului.

La Bobotează, apa se sfinţeşte printr-o dublă invocare a Duhului Sfânt, motiv pentru care se numește Agheasmă Mare. În restul anului, când apa se sfințește doar printr-o unică invocare a Duhului Sfânt, avem Agheasmă mică. Se spune că Agheasma Mare este o apă tămăduitoare. Ea nu este folosită decât în situații dificile de boli sau probleme grave. Iar noi, când gustăm aceasta apă ne sfințim, ne vindecăm de boli sufletești, de patimi, de păcate și ne eliberăm de ispitele duhurilor rele. Această apă se păstrează într-un vas curat și se folosește timp de 8 zile în fiecare dimineață și se ia înainte de anafură.

După oficierea Slujbei de sfințire a Apei celui Mari, părintele paroh a înconjurat biserica și i-a stropit cu apă sfinţită pe credincioşii care au aşteptat acest moment.

După cum spune tradiția, ziua Bobotezei este o zi geroasă, „Gerul Bobotezei”, dar astăzi, 6 ianuarie 2023, crucea de gheață, pe care o construiau consilierii parohiali, a fost înlocuită cu una de busuioc.

Înainte de a pleca spre casele lor, credincioşii au primit recipiente cu apă sfinţită, din cele peste 300 de sticle dăruite de Parohia „Sf. Voievozi” Săvinești. Totodată, au fost oferiți credincioșilor colăcei, dar și câte un pahar de vin fiert, ceea ce face pare dintr-o tradiție, care se repetă an de an la slujba de sfințire a Agheasmei Mari.

About Dediu Brindusa

Check Also

„Recunoștința este descoperită, de către sfinții părinți, ca un câmp pe care cresc toate virtuțile creștine„

„Sfântul Vasile cel Mare a îmbinat cuvântul cu fapta şi de la el ne-a rămas …