10 ianuarie – Sf. Grigorie, Episcopul Nisei; Cuv. Antipa de la Calapodeşti; Cuv. Dometian, Episcopul Meletinei; Marcian Preotul

Previziunile meteorologice, spre deosebire de celelalte forme de aflare a viitorului, sunt mai puţin circumscrise unor date fixe, puţin numeroase, (eventual) egal stabilite în decursul anului. Să nu uităm că sub numele generic de calendar popular vorbim în fapt de mai multe calendare (agricol, pastoral, apicol, viticol etc.) ce se întrepătrund, oferindu-ne acum o reţea mult mai densă de zile sacre, propice pentru desfăşurarea numeroaselor practici magice. Aşa este cazul şi cu această zi, care, într-unul din calendare, era o zi-cheie pentru întregul an.
Sf. Grigorie, Episcopul Nisei. Acest sfânt Grigorie era frate după trup cu sfântul Vasilie cel Mare, şi a străbătut din tinereţe toată învăţătura cărţii desăvârşit; el a fost ritor slăvit şi filosof ales, ca şi fratele lui. El a lăsat după sine multe scrieri folositoare şi trebuitoare sfintei Biserici (Vieţile sfinţilor, p. 389).

Cuv. Antipa de la Calapodeşti. Acest fiu al plaiurilor moldovene, numit din botez Alexandru, a trăit în multe centre de evlavie ortodoxă şi a fost peste tot ca o lumină pusă în sfeşnic faţă de cei din jurul său… Ajuns la deplina maturitate fizică, în el s-a mărit dorinţa către cele înalte, pentru a lua asupra sa sarcina schimniciei, care este treapta cea mai de sus a monahului îmbunătăţit (Proloagele, V, pp. 38, 39).

Cuv. Dometian, Episcopul Meletinei. Sârguindu-se spre filosofia cea nicească, a lăsat lumea pentru dragostea lui Dumnezeu, petrecându-şi viaţa în pustnici. El era un bun păstor, nu numai al turmei sale, ci a fost şi altor popoare luminător, ajutător şi foarte trebuitor (Vieţile sfinţilor, V, p. 392).
Marcian preotul. În vremea împărăţiei lui Marchian şi a Pulheriei, a înflorit cu bunătăţile în Constantinopol prea minunatul bărbat Marchian fericitul, care avea ca patrie Roma cea veche, născut din părinţi drept-credincioşi, de neam bun şi bogaţi; cari mutându-se din Roma cea veche în cea nouă, au luat cu dânşii şi pe fiul lor Marchian, copil tânăr, care străbătea bine învăţătura cărţii şi se deprindea la obiceiuri bune; şi de vreme ce dorea ca să fie totdeauna în casa lui Dumnezeu, cu sârguinţă venea la cântarea bisericească… Iar pentru viaţa lui atât de îmbunătăţită, i-a dat Dumnezeu darul facerii de minuni, ca să izgonească diavolii şi tămăduiască bolnavii (Vieţile sfinţilor, V, pp. 394, 400).
Despre vreme: Cum a fost timpul la Sf. Grigore, aşa va fi tot anul (CS, 1918, p. 4).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român