Ca majoritatea sfinţilor Bisericii, Teodosie apare ca un protector al copiilor. Încălcarea prescripţiilor impuse de sărbătoarea lui atrăgea după sine în principal dezechilibrul sănătăţii. Susţinând parcă mila sfântului, exprimată implicit în legenda referitoare la încercarea sa iniţiatică, având însă echivalent în viaţa sfântului, aşa cum este ea narată în cărţile de specialitate, sprijinul necondiţionat acordat copiilor, venirii pe lume a acestora este completat de o largă implicare în viaţa oamenilor, pe care îi poate proteja în cele mai variate situaţii.O ipostază aparte a sfântului, aceea de protector împotriva cutremurelor, este o dovadă grăitoare a influenţei realităţii istorice asupra fondului mitologic. Un mare cutremur de pământ, reţinut de memoria populară sub numele de Cutremurul cel mare de la Teodosie”, care a avut loc la 11 ianuarie 1838, adică în ziua patronată de Sf. Teodosie, a făcut posibilă generarea lanţului de tradiţii în care sfântul apare astfel şi ca un protector împotriva cutremurelor, extinzându-şi astfel sfera de activitate.
Cuv. Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte
Teodosie, întărindu-se de binecuvântarea cuviosului Simeon Stâlpnicul şi sfintele lui rugăciuni avându-le în călătorie ca pe un povăţuitor şi păzitor, a mers pe calea ce-i era înainte şi a ajuns în sfânta cetate a Ierusalimului, pe vremea patriarhului Iuvenalie; apoi, înconjurând toate locurile de acolo şi închinându-se sfintelor biserici, se gândea pe care din două vieţi să înceapă: pe cea singuratică sau pe a celor ce se mântuiesc de obşte? (Vieţile sfinţilor, V, p. 407). ♦ O femeie, pătimind foarte mult după naşterea copiilor, pe care îi năştea morţi, pătimind grele dureri în toţi anii, fiind mult roditoare şi tot nu avea fii, a rugat cu lacrimi pe cuviosul părinte Teodosie ca el să se roage pentru dânsa. Cuviosul s-a învoit la cererea ei şi, când a născut, cel născut era viu (Vieţile sfinţilor, V, pp. 442, 443). ♦ Odată supărau pe oameni în Palestina omizile şi lăcustele, dar cuviosul era foarte bătrân în acea vreme, neputând nici umbla, însă a poruncit ucenicilor să-l ducă în câmp, unde se făcea pierzarea rodurilor pământului; acolo a certat lăcustele şi omizile, zicând: “Aşa vă porunceşte vouă Stăpânul vostru cel de obşte al tuturor, să nu pierdeţi ostenelele omeneşti şi să nu mâncaţi hrana săracilor”. Şi îndată lăcustele s-au dus ca un nor, iar omizile au pierit (Vieţile sfinţilor, V, pp. 443-444).
Cuv. Vitalie. Întru această zi prea cuviosul Vitalie cu pace s-a săvârşit (Mineiele, V, p. 208).
Tradiţii: Sf. Teodosie a început viaţa călugărească (Speranţia, II, f. 105 v). ♦Se zice că Teodosie a fost pustnic. El în două rânduri a visat ca să se ducă la un schit spre a afla tăria lui Dumnezeu. Plecând, pe drum s-a întâlnit cu un moş şi împreună au mers la un sat. Acolo au rămas la un om, care avea un copil. Moşul, luând copilul, i-a făcut o cruce în frunte, apoi, punându-l jos, a fost mort. Pe drum pustnicul i-a s moşului că-i pare rău de acel copil, iar moşul a răspuns că-i mai bine aşa, căci, dacă s-ar fi făcut mare, păcătuia. Apoi, spunându-i să se întoarcă de unde a venit, s-a făcut nevăzut (Speranţia, VI, f. 300 v). ♦ De la acea zi se încep sărbătorile de iarnă (Speranţia, VII, f. 274).
Apărător de rele şi durere: Oamenii l-au pomenit păstrându-l din cau naşterii vitelor şi femeilor (Speranţia, I, f; 44 v). ♦ Sf. Teodosie se ţine mai ales de oamenii sterpi, pentru dobândire de copii (Speranţia, III, f. 107 v). ♦ Îl ţin mai ales femeile. Care femeie însărcinată nu-l va serba, va naşte copilul cu buricul în jurul gâtului, iar locul nu-l naşte decât după multă trudă (Speranţia, VIII, f. 293). ♦ Se ţine ca să nu turbeze sau ca să nu înnebunească viţeii născuţi de curând (Speranţia, VII, f. 101 v). ♦4 Sf. Teodosie se ţine pentru ciumă (Speranţia, II, f. 42 v). ♦ Sf. Teodosie e rău de lingoare (Candrea, 1928, p. 124). ♦ Sf. Teodosie e rău de arsuri. O femeie a copt nişte tort în acea zi şi s-a vărsat tuciul (ceaunul) peste un picior şi s-a ars (Speranţia III, f. 12). ♦ Sf. Teodosie apără pe om de visuri rele şi de năluciri (Speranţia, f. 309 v). ♦ Sf. Tudosie e socotit între Filipi (Speranţia, III, f. 239 v). ♦ Sf. Teodosie se ţine pentru cutremur (Speranţia, IV, f. 257 v). ♦ În ziua de Sf. Teodosie a fost cutremurul cel mare şi, ca să nu mai dea Dumnezeu cutremure, se serbează (Speranţia V, f. 406 v). ♦ Sf. Teodosie se ţine de femei, pentru că e cu primejdii. La Sf. Teodo s-a întâmplat un cutremur mare, de care povestesc bătrânii cum că nu putea sta or în picioare, aşa cutremur a fost, pe care îl numesc „Cutremurul cel mare de Teodosie” (Speranţia, VII, 138 v). ♦ Sf. Teodosie se ţine, că în această zi a fost mare cutremur de pământ, de s-aplecau copacii cu vârful la pământ, vitele răgea oile zbierau, şi cine-l ţine este ferit de asemenea primejdii (Speranţia, VII, 116 v).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român