Sf. Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Sfântul Sofronie, cel numit cu numele întregii înţelepciuni, s-a născut în Damasc, din părinţi drept-credincioşi şi deplin înţelepţi.
Din tinereţile sale acest fericit Sofronie şi-a câştigat viaţa după numele său, iubind înţelepciunea cea duhov¬nicească şi cea dinafară; apoi păzindu-şi fecioreasca sa curăţenie, din pântecele maicii, întreagă şi neprihănită. Căci amândouă acestea, adică înţelepciunea duhovnicească şi fecioreasca curăţie se numesc întreagă înţelepciune (Vieţile sfinţilor, VII, pp. 417-418).
Sf. Mc. Trofim şi Lalu. În zilele împăraţilor Diocliţian şi Maximian, domnind Asclipie în Laodichia s-au făcut goană asupra creştinilor. Şi fiind prinşi sfinţii mucenici Trofim şi Thalu, pentru mărturisirea lui Hristos, au fost împroşcaţi cu pietri în destule cazuri. Ci păzindu-i Dumnezeu, au rămas nevătămaţi. Această minune văzând-o ighemonul şi cei împreună cu dânsul, s-au ruşinat şi i-au lăsat pre ei întru puţin a petrece fără de munci. Şi iarăşi fiind pârâţi, s-au înfăţoşat la judecătorie şi mărturisind cu îndrăzneală pre Hristos înaintea tuturor că este Dumnezeu adevărat, iară de idoli bătându-şi joc şi pre tirani mustrându-i, i-au pornit pre ei spre mânie. Pentru care goli spânzurându-i pre lemn, cu multă cruzime strujiau trupurile lor. Iar sfinţii, făcând rugăciune şi defăimând pre elini, au umplu pre ighemonul de mânie. Pentru care au şi poruncit ca să fie sfinţii spânzuraţi pre cruce (Mineiele, VII, pp. 89-90).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




