12 iunie, Sf. Onufrei, Onufrie; Sărbătoarea (Nunta) şoarecilor, Cuviosul Onufrie cel Mare, Cuv. Petru Atonitul

Şi în această zi se consideră că avem de-a face cu jumătatea verii, cu ajungerea la apogeu a acestui anotimp, a puterilor faste ale roadelor. Ca un semn de fertilitate, ziua este serbată pentru ca viermii să nu strice recoltele şi în speranţa evitării prezenţei şoarecilor în cursul anului, după recoltat.
Cuv. Onufrie cel Mare. Cuviosul acesta Onufrie a fost din Eghipet, petrecând într-o viaţă de obşte şi, auzind de pustnicească viaţă a lui Ilie şi a lui Ioan Mergătorul înainte, a ieşit din obşte şi locui în pustiu, nevăzând om nicidecum şasezeci de ani, pre carele 1-a aflat marele Pafnutie, când a mers în pustiul cel mai dinlăuntru. Fiindcă atuncea s-a mutat prea cuviosul Onufrie către Domnul, când se afla Pafnutie acolo, carele îşi împărţi rasa în două, şi cu una adică îi acoperi sfintele moaşte, că era gol, fiind acoperit numai de părul său cel alb, iară cealaltă jumătate de rasă o opri să se acopere pe sine (Mineiele, X, p. 124).
Cuv. Petru Atonitul. Acest fericit se afla cinstit cu lumească vrednicie a şcolarilor şi, luptându-se în război cu agarenii, fu biruit. De cari prinzându-se viu, a fost pus la
temniţa cea din Samara, ferecat fiind cu lanţuri grele şi cu cătuşi. Iară de acolo preste nădejde j scăpând prin mijlocirea sfântului Nicolae făcătorul de minuni, tot prin a lui povăţuire s-adus la Roma, unde, îmbrăcat fiind cu schima îngerească de către papa cel de atuncea, se rugă lui | Dumnezeu cu dinadinsul ca să fie povăţuit la oarecare loc liniştit, spre a petrece acolo rămăşiţa 1 vieţii sale, pentru care s-a şi dus la sfinţitul munte al Athonului (Mineiele, X, p. 124).
Tradiţii: E începutul verii; cea mai lungă zi; începe a se da soarele înapoi, merge spre iarnă (Pamfile, 1997, p. 58). ♦ Dacă în această zi plouă, în tot cursul anului nu vor mai fi şoareci (se mai numeşte şi sărbătoarea şoarecilor; Pamfile, 1997, p. 58).
Apărător de rele şi durere: În această zi nu taie lemne, femeile nu fac mâncare, ca să nu fie şoareci mulţi la câmp (Speranţia, VI, f. 262 v). ♦ O ţin numai femeile, pentru a nu le roade hainele peste an (Speranţia, VIII, f. 362). Ziua este serbată pentru belşugul recoltelor şi pentru ca viermii să nu strice varza (Pamfile, 1997, p. 58). E rău de grindină (Gherman, Grindina, p. 55).
Despre muncile câmpului: Se seamănă hrişcă („Ion Creangă”, an XII, nr. 4-5, 1919, p. 45). ♦ Cu o săptămână înainte de această zi trebuie încheiat semănatul porumbului, al cartofilor, legumelor. După această zi nu se mai poate semăna nimic (Pamfile, 1997, p. 58).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român