Cuv. Pavel Tebeul. „Atunci erau împăraţi Dechie şi Valerian, cari chinuiau pre toţi cei ce mărturiseau pe Hristos, şi era frică mare în toată Thebaida, de vreme ce erau cumplite munci… Atunci eu am fugit în această pustie; apoi venind încet, povăţuindu-mă de Dumnezeu până aici, am aflat această peşteră, cum şi apă înlăuntru, şi cunoscând că Dumnezeu mi-a dat acest loc spre petrecere, m-am sălăşluit aici şi petrec având hrană de finice, iar haina de frunze” (Vieţile sfinţilor, V, pp. 625, 627).
Sf. Ioan Colibaşul. … Lucrând întru dânsul Sfântul Duh, era blând, fără de răutate şi smerit, iar când îi prisosea vreme de la învăţătură, se îndeletnicea nu cu jucării copilăreşti, precum este obiceiul tinerilor, ci întru citirea cărţilor celor de Dumnezeu insuflate; apoi la bisericile lui Dumnezeu cu sârguinţă alerga la rugăciune, pentru că inima lui se înfierbânta cu văpaia dumnezeieştii dragoste şi în cugetul lui se aprindea foc (Vieţile sfinţilor, V, p. 636).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român