În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Chiric şi Iulita.
Aceasta muceniţă a trăit pe vremea Împăratului Diocletian, trăgându-se cu neamul din Iconia. Din pricina prigonirii creştinilor, a luat pe Fericitul Chiric, în vârsta de trei ani, şi a mers la Seleucia. Aflând însa şi acolo aceeaşi pornire împotriva creştinilor, a venit la Tarsul Ciliciei, unde chinuia pe creştini ighemonul Alexandru, om crud şi sălbatic la fire. Acesta, prinzând pe Muceniţa Iulita, a bătut-o, luând şi copilul de la dânsa. Dar neputând ighemonul să-l tragă la sine cu măguliri şi cu mângâieri, căci copilul se uita întins la maică să, şi abia putând vorbi, chema numele lui Hristos, ighemonul l-a lovit cu piciorul în pântece, şi l-a aruncat de pe scări. Lovindu-se cu capul de zid, copilul şi-a spart capul, şi aşa şi-a dat sfârşitul. Iar fericitei Iulita, după multe chinuri, nevrând ea să se lepede de Hristos, i s-a tăiat capul şi aşa a luat cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului.
Acest fericit a trăit pe vremea împărăţiei lui Teofil, născut fiind din iubitori de Dumnezeu şi binecredincioşi părinţi, anume Fotino şi Teoctista, şi frate al celui între sfinţi Teodor mărturisitorul şi egumenul Studitilor. Pentru viaţa să vrednică de laudă, prin obşteasca alegere, a luat ocârmuirea bisericii tesalonicenilor. Şi, aflându-se acolo puţină vreme, din porunca împărăteasca s-a întors la Constantinopol. Şi, stând de faţă, împreuna cu bunul său frate, Sfântul Teodor, şi netemându-se nici lăsându-se înduplecat de cuvintele necredinciosului Teofil, ca să nu se închine dumnezeieştilor icoane, mărturisitorul Teodor a fost izgonit la iezerul Apoloniada, iar fericitul Iosif a fost băgat în multe închisori şi chinuit cu pătimire rea. Răbdând multe şi de neîndurat chinuri şi dosadindu-se cu foamea şi cu setea şi cu multe altele, să dus la repausul cel veşnic.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Lolian.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.




