16 martie, Ajunul Sf. Alexie, Sf. Mc. Sabin, Sf. Mc. Papa, Sf. Mc. Romano, Cuv. Anin

Ajunul Alexiilor declanşează practicile apotropaice de a doua zi în lupta împotriva dăunătorilor ce-şi fac simţită prezenţa o dată cu sosirea primăverii.
Sf. Mc. Sabin. Ţara Egiptului şi cetatea Ermopolis a fost patria sfântului mucenic Savin, care a fost bărbat slăvit în partea aceea. Iar ascunzându-se cu ceilalţi creştini, slujitorii de idoli au căutat mult pe Savin boierul, ca să-l prinză spre muncire. Fiind dus la păgâneasca judecată, nu s-a lepădat de Hristos. Pentru aceea l-au muncit cumplit, asemenea şi cei şase creştini prinşi împreună cu dânsul (Vieţile sfinţilor, VII, pp. 614, 615, 616).
Sf. Mc. Papa. Acesta văzând că se află lumea la atâta primejdie a închinării de idoli, stând înaintea stăpânitorului şi ruşinându-l cu multă îndrăznire ce avea întru Hristos, l-au pus la pământ, l-au bătut foarte rău cu toiage preste obraz. Apoi spânzurându-l, i-au rupt carnea cu unghii de fier. Deci bătându-i piroane în tălpile picioarelor, l-au gonit, de au alergat mult loc. Şi apoi ibrăşi legându-l de un pom ce nu făcea roadă, l-au făcut de au dat roadă, în care şi sfârşitu! şi l-au luat (Mineiele; VII, p. 122).
Sf. Mc. Romano. Întru această zi, sfântul mucenic Romano prin sabie s-au săvârşit (Mineiele, VII, p. 122).
Cuv. Anin. Acest cuvios părintele nostru din tânără vârstă, fără de învăţătură fiind, şi iubind liniştea, vieţuia osebit. lară după ce au ajuns la vârsta de cincisprezece ani, rămâind sărman de părinţi şi lăsând lumea, s-au dus în pustie. Şi supuind patimile trupului, au primit, precum se vede, răsplătirea de la Dumnezeu, pre supunerea hiarălor celor sălbatice, şi arătat este că şi doi lei în urma lui pretutindenea şi un spin zgremţiros intrând în piciorul unuia dintre lei, fericitul l-au scos şi, legând bine piciorul, l-au făcut sănătos.
Şi dar pentru aceasta alergând vestea lui pretutindenea, mergea la el mulţime de bărbaţi şi de femei, având cu sine şi bolnavi, şi el cu darul lui Dumnezeu ce lăcuia într-însul şi cu singură rugăciune, vindeca pre toţi de orice boală ar fi fost ţinuţi (Mineiele, VII, p. 123).
Apărător de rele şi durere: Înspre seara de Sf. Alexe se leagă foarf ecile cu aţă, pentru ca gura jivinilor să fie peste tot anul legată şi să nu se poată atinge de vite (Candrea, 1928, p. 140).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român