17 ianuarie – Antanasiile; Circovii de iarnă; Fulgerătoarele; Cuv. Antonie cel Mare

Sărbătoare compozită, rezultată din suprapunerea mai multor sfinţi-patroni -Anton, Tănase -, Antanasiile sunt cunoscute mai degrabă sub numele de Circovii de iarnă, ce corespunde mai bine naturii sărbătorii. Circovii (însemnând ţerkovnîie sviata, sfinţii Bisericii) reprezintă un ciclu sărbătoresc de trei zile care poate fi regăsit la majoritatea marilor sărbători de peste an. Trebuie făcută însă o precizare: sacralitatea ciclului de trei zile de sărbătoare este diferită în funcţie de sărbătoarea în jurul căreia se circumscrie triada. Avem, în primul rând, o situaţie în care elementul central al sistemului îl reprezintă ziua din mijloc, cea de-a doua, care este flancată de ajun şi de ziu următoare, în care se realizează astfel intrarea şi ieşirea din sărbătoarea propriu-zisă. Având grade diferite de sacralitate (în calendarul bisericesc, sărbătoarea propriu-zisă este cea mai însemnată, în timp ce, în calendarul popular, de regulă ajunul, dar şi poitra -ziua de după sărbătoarea propriu-zisă sunt considerate a fi mai de temut), ele formează un tot, o singură sărbătoare, care are un apogeu în zona centrală (de exemplu, Crăciunul, Paştele, Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru ş.a.).
O altă triadă o constituie Filipii – cicluri de trei zile de sărbători consacrate lupilor, în care, deşi în calendarul bisericesc întâlnim entităţi diferite, de mai mică importanţă pentru calendarul popular, sacralitatea se revarsă în egală măsură în toate cele trei zile ale triadei, fără a se putea face vreo deosebire de intensitate. În memoria populară sărbătoarea este cunoscută sub un singur nume, cu formă de plural, ce se referă invariabil la unul şi acelaşi aspect avut în vedere de ritual.
Cea de-a treia triadă o constituie Circovii – Circovii de iarnă, Circovii Marinei, Circovii Sf. Ilie -, care, deşi cunoscuţi adesea sub numele unuia din sfinţii celebraţi în acea perioadă, cuprinde de fapt reprezentări diferite, fiecare răspunzând de un alt aspect al realităţii, care este avut în vedere de practicile rituale din ziua respectivă. Este vorba de o vecinătate, şi nu de o asimilare a unor sărbători de către altele, o concentrare a trei sacralităţi diferite, ca face posibilă o augmentare nefastă a triadei din care fac parte. Aşa este cazul Circovilor de iarnă, în care sunt reuniţi marii sfinţi Petru, Antonie, Atanasi şi Chiril. Suprapunerea este posibilă, astfel încât observăm (nesemnificativ, însă) prelungiri timide ale prerogativelor unuia în ziua celorlalţi, fără a dezvolta însă tradiţii specifice. Aşa cum se poate vedea, în perioada 16-18 ianuarie se desfăşoară şi sesuprapun două intervale distincte, părţi componente a două calendare diferite. Pe de o parte, în cadrul calendarului pastoral, celebrăm zilele lupului, începute Sf. Petru de Iarnă, în timp ce, la aceeaşi dată, în calendarul agricol sunt serbate Fulgerătoarele – anticiparea pericolelor principale ale recoltelor de vară. La acestea se adaugă reprezentările ce vizau starea de sănătate, a omuului dar şi a animalelor, a păsărilor din gospodărie, puse în legătură cu patronii unor boli specifice.

Cuviosul părintele nostrum Antonie era de neam egiptean şi născut din părinţi de bun neam. După ce a crescut şi s-a făcut mai mare, ca un adevărat creştin mergea împreună cu părinţii săi la biserică. Antonie, învăţând din scripturi că sunt multe meşteşugurile
Vrăjmaşului, neîncetat avea nevoinţă, gândindu-se că negreşit se va ispiti momindu-l prin altă meşteşugire, că diavolul este foarte iubitor de păcate (Vieţile sfinţilor., V, pp. 688, 698) ♦ Când diavolii vin la noi noaptea şi voiesc să ne grăiască cele ce au să fie, sau să zică noi suntem îngeri, să nu luaţi aminte, căci mint. Ci mai vârtos să vă pecetluiţi cu semnul cinstitei cruci pre voi şi casa voastră, şi să vă rugaţi; atunci îi veţi vedea făcându-se nevăzuţi, căci se înfricoşează foarte mult de semnul crucii Domnului, fiindcă printr-însa i-a biruit Mântuitorul (Vieţile sfinţilor, V, p. 737) ♦Într-o vreme el avea trebuinţă să treacă râul Nilul, ca să cerceteze pe fraţi, însă râul era plin de crocodili, dar făcând rugăciune, s-a suit pre crocodili, el şi fraţii cei împreună cu dânsul, căci luntre nu aveau, şi au trecut nevătămaţi (Vieţile sfinţilor, V, p. 710).
Tradiţii: Antonie cel Mare a fost cumătrul lui Dumnezeu (Speranţia, VII, f. 160). ♦ Antonie cel Mare se serbează ca întâiul călugărit (Speranţia, VII, f. 92). ♦ Antonie cel Mare a fost ungur, care s-a sfinţit (Speranţia, VI, f. 44). ♦ Antonie cel Mare, zis şi Nebunul, omora oameni şi mai cu seamă copii mici (Speranţia, VIII, f. 170 v.). ♦ Antonie cel Mare a legat pe diavolul când acesta a îndrăznit Să-l ispitească (Speranţia, III, f. 242 v). ♦ Sfântul Anton a legat diavolii pe unde i-a apucat: în apă, în maluri, pe pământ şi în văzduh (Candrea-Densusianu, p. 189). ♦ Antonie cel Mare era călugăr la Kiev. În chilia sa avea o oală deşartă şi diavolul a intrat în ea, ca să-l ispitească. Atunci Sf. Antonie, cu puterea sa, a acoperit oala. Diavolul, de nevoie, neputand ieşi, a început a-l ruga să-l ierte. Antonie i-a făgăduit că-i dă drumul dacă-l duce într-o noapte în spinare şi prin văzduh până la Ierusalim. Diavolul a primit şi cel numai după această călătorie a scăpat de Antonie (Speranţia, VI, f. 210 v). ♦ Antonie cel Mare înainte vreme a fost hoţ de vite. A furat boii lui Sf. Ilie şi, nevoit fiind, ca să scape de urmăririle oamenilor acestuia, s-a ascuns în sobă. Sf. Ilie, nevoit fiind, şi-a cumpărat cai şi trăsură de foc cu care se plimbă prin cer (Speranţia, V, f. 272). ♦Antonie cel Mare e apărător contra lupilor (Speranţia, I, f. 61 v). ♦ Sf. Anton trimite de la Dumnezeu ploaia (Speranţia, VIII, f. 286). ♦ Circovii de iarnă sunt trei zile (fulgerătoarele ) rele de fulgere, trăsnete şi vifore (Marian, 1994, I, p. 174). ♦ Sf. Antonie e sărbătoarea femeilor, pentru ca să le fie casa şi lucrurile
dragi la toată lumea (Speranţia, VIII, f. 383).

Apărător de rele şi durere: Antonie cel Mare se ţine pentru a-i feri pe oameni de orice primejdie (Speranţia, VI, f. 153 v). ♦ Se ţine spre a fi păziţi de duhuri rele (Speranţia, I, f. 452). ♦ Se ţine pentru a nu-i mânca lupii. Un om a lucrat în acea zi şi a doua zi l-a rupt lupul (Speranţia, VIII, f. 362). ♦ Sunt zile de boale mari şi ameţeli mari de cap şi de dat rău al copiilor (Marian, 1994,1, p. 168). ♦ Cine nu serbează Sf. Anton înnebuneşte (Speranţia, VI, f. 186). ♦ Se ţine pentru boale de stomac (Speranţia, II, f. 32). ♦ Antonie cel Mare e rău de gâlci (Speranţia, VII, f. 75 v). ♦ Este ţinut pentru ciumă (Muşlea-Bârlea, p. 350). ♦ Se ţine de lingoare (Speranţa f. 272). ♦ Este rău de arsuri şi opăreli (Candrea, 1928, p. 125). ♦ Este ţinut de femei pentru tors, ţesut şi altele, ca rău de lovituri (Speranţia, II, f. 35). ♦ Cine nu-l serbează îl doare mijlocul vara la seceră (Speranţia, VI, f. 199 v). ♦ Sf. Anton se ţine ca să nu ardă soarele tare (Speranţia, VII, f. 350 v).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român