18 mai, Sf. Sfinţit Mc. Teodot; Sf. Mc. Petru, Dionisie, Veniamin şi Hristina

Sf. Sfinţit Mc. Teodot al Ankirii. Mucenicul Teodot, mai nainte de a intra în muceniceasca nevoinţă, a făcut multe lucruri bune. La început s-a luptat înprotiva poftelor trupeşti, a ridicat război duhovnicesc, supunându-şi trupul duhului. El atât de mult a sporit în fapte bune, încât şi altora putea să fie învăţător al curăţiei şi al întregii înţelepciuni, iar prin învăţături şi sfătuiri ale sale cele de Dumnezeu insuflate, aducea pre elini şi pre iudei la Biserica lui Hristos, şi pre cei păcătoşi povăţuindu-i la pocăinţă. El avea şi dar de tămăduire, căci prin punerea mâinilor şi prin rugăciune tămăduia toate boalele trupeşti, iar prin cuvântul cel mântuitor de suflete vindeca ranele cele sufleteşti (Vieţile sfinţilor, IX, pp. 920, 922, 923).
Sf. Mc. Petru, Dionisie, Veniamin şi Hristina.
În vremea gonirii asupra Bisericii lui Dumnezeu, când Sf. Sfinţit Mc. Teodot ostaşii lui Hristos îşi puneau sufletele pentru Domnul lor şi când tot pământul se roşea cu sângiurile muceniceşti, atunci un tânăr frumos cu numele Petru, tare la trup şi viteaz cu duhul în sfânta credinţă creştinească, a fost prins în Lampsac, cetatea Elespontului, şi dus la Opidim ighemonul spre cercetare. în acea vreme un oarecare Dionisie, bărbat creştin, a fost prins şi ţinut legat în temniţă, la care s-au adugat Hristina şi Venedim. Ei au fost munciţi cu multe feluri de munci, iar mai pre urmă, fiind aruncaţi într-un cuptor, s-au sfârşit(Vieţile sfinţilor, IX, pp. 967-968, 969, 975).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român