Sub influenţa Sf. Tănase, în ziua Sf. Eftimie se respectă aceleaşi interdicţii ce au în vedere protecţia în faţa ciumei. În fond, pericolul mare pe care îl prezenta boala făcea acceptabilă prezenţa mai multor sfinţi cu aceeaşi funcţie chiar situaţi în calendar la interval mic de timp.Cuv. Eftimie cel Mare. Evtimie, cetăţeanul cel ceresc, era fiu al părinţilor care se numeau Pavel şi Dionisia, şi cari erau oameni de bun neam şi împodobiţi cu fapta bună cea după Dumnezeu, având ca patrie şi locuinţă Meletina, mitropolia cea vestită a armenilor. Evtimie, cel cu numele veselie, toate supărările sfintelor Biserici le aducea întru veselie.
Şi pe lângă celelalte daruri ce a câştigat dumnezeiescul acesta Evtimie a primit şi aceasta de la Dumnezeu: căci întâlnindu-se cu hiare mâncătoare de sânge şi veninoase, nu se vătăma (Vieţile sfinţilor, V, pp. 973, 976, 996-997).
Sf. Mc. Vas şi Eusebiu. Într-această zi se mai prăznuiesc sfinţii mucenici Vas, Evsevie, Evtihie şi Vasilid, cari au pătimit întru împărăţia lui Diocliţian, căci văzând pătimirea sfântului mucenic Teopempt episcopul în cetatea Nicomidia, au crezut întru Hristos şi s-au botezat; pentru aceasta, puindu-se la întrebare înaintea păgânului împărat, prin felurite chinuri sfârşit mucenicesc a luat (Vieţile sfinţilor, V, p. 1075).
Tradiţii: Sf. Iftenie cel Mare este un sfânt lăsat de Dumnezeu pentru a face bine la oameni. A făcut minuni mari pe pământ, a ajutat pe oameni în timpul unei foamete şi din astă cauză oamenii îl serbează (Speranţia, VIII, f. 356).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Sf. Eftimie se ţine pentru a rodi pomii (Speranţia, III, f. 13). ♦ Sf. Eftimie se ţine mai mult de bărbaţi, pentru sănătatea lor (Speranţia, VIII, f. 12).
Apărător de rele şi durere: E rău de ciumă (Candrea, 1928, p. 125). ♦ Eftimie e rea de boale, de izbituri, de friguri (Speranţia, I, f. 257 v, III, f. 38). ♦ E rău de înecat oameni şi vitele (Speranţia, III, f. 56). ♦ Sf. Eftimie se ţine pentru a fi ferit de fripturi (Speranţia, III, f. 13). ♦ Femeile care nu ţin această sărbătoare au credinţa că mor curând (Speranţia, VI, f. 59). ♦ E rea de pagubă (Speranţia, I, f. 400).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român