21 August

În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Sfântului Apostol Tadeu, numit şi Levi.
Acest Sfânt Apostol Tadeu, numit şi Levi, era din cetatea Edesei, evreu de neam, foarte iscusit şi învăţat în dumnezeieştile Scripturi.
Deci suindu-se la Ierusalim ca să se închine, în zilele lui Ioan Botezătorul, şi auzind propovăduirea lui, minunându-se foarte de viaţa lui îngereasca, s-a pocăit de păcatele sale şi s-a botezat de la dânsul.
După aceasta văzând pe Hristos şi minunile ce se făceau de către Dânsul şi auzind învăţătura Lui, a urmat după Dânsul până la mântuitoarea patimă.
Iar după Înălţarea Domnului, s-a întors în patria sa, Edesa, şi, după făgăduinţă Mântuitorului fata de regele Abgar (vezi 16 august), l-a tămăduit pe acesta de lepră lui şi l-a botezat.
Şi învăţând şi luminând pe alţii mulţi, şi făcând biserici, umbla şi cercetă cetăţile Siriei. Şi mergând la Berit, cetatea din Fenicia, şi învăţând şi acolo pe mulţi şi botezând, s-a mutat cu pace către Domnul.
Iar moaştele Sfântului Apostol Tadeu au fost aduse la Constantinopol – dimpreună cu cele ale Apostolului Andrei – de către Sfântul marele mucenic Artemie (preznuit la 20 octombrie), în anul 377.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Vasa, împreuna cu copiii ei: Teognie, Agapie şi Pistos.
Aceasta muceniţă a trăit în zilele împăratului Maximian Galerius (305-311), şi era din cetatea Edesa. Şi însoţindu-se cu un popă idolesc, anume Valerie, a născut trei copii cu dânsul: Teognie, Agapie şi Pistos, pe care i-a crescut în dreapta credinţă, pentru că ea era credincioasă şi creştină de la strămoşii ei.
Fiind pârâta de însuşi bărbatul său, a stat de fata cu copilaşii ei înaintea Antipatului Vicarie, şi mărturisindu-se că este creştină, pe dânsa şi cu cei doi copii mai mici au închis-o în temniţă, iar pe Teognie, fiul ei cel mai mare, l-au spânzurat. Apoi au adus pe Agapie, al doilea fiu al ei, şi l-au bătut cumplit; iar maică-sa îl îmbărbăta şi-l îndemna la răbdare; după aceea i-au despuiat
pielea capului până la piept. Iar în vremea când îl despuiau, zicea nevoitorul lui Hristos zicerea aceasta vrednică de pomenire: „Nu este lucru mai dulce decât a pătimi cineva pentru Hristos”. După aceasta au adus şi pe al treilea fiu ce-l chema Pistos; şi mărturisind credinţa în Hristos, şi fiind supus la tot felul de chinuri li s-au tăiat la toţi trei fraţii capetele.
Iar maica lor Vasa, atunci se afla în temniţă fără mâncare, primind însa hrana din mâna îngerului. Apoi scoţând-o din temniţă, i s-a poruncit ca să urmeze după Vicarie, care mergea în Macedonia. Şi acolo silind-o ca să jertfească şi nevrând să asculte, a fost supusă la nenumărate chinuri, ca să fie silită să aducă jertfe. Apoi a fost trimisă la consularul Cizicului, care văzând că nu se supune să aducă jertfe la idoli, a poruncit să i se zdrobească mădularele, şi aşa, taindu-i-se capul, şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Teoclita, făcătoarea de minuni.
Această sfânta a trăit pe vremea împăratului Teofil, urătorul de Hristos, şi era de neam din latura optimaţilor; părinţii ei erau Constantin şi Anastasia. Crescută fiind din pruncie cu plăcerea de Dumnezeu, a fost însoţită cu bărbat al cărui nume era Zaharia, fără să se smintească ea cât de puţin de însoţirea cu el. Căci de atunci multe şi nenumărate milostenii făcea, dându-se pe sine la îndeletnicirea dumnezeieştilor cuvinte, şi tot lucrul bun cu lesnire îl făcea, împlinind poruncile Scripturilor. Lucra încă toată ziua şi slujea la trebuinţele saracilor ce veneau la casa sa şi la toţi cei din casă. Iar când a venit vremea mutării sale, chemându-şi toate rudeniile şi cunoscuţii, le-a spus şi ziua mutării sale şi cele ce erau să se lucreze în urmă. Iar minunile ce au urmat după adormirea sa, cu neputinţă este nouă a le scrie, prescurtare întrebuinţând.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin..