Cuv. Maxim Mărturisitorul. Prea cuviosul cel mare cu numele şi cu viaţa, l-a odrăslit cetatea cea mare Constantinopol, născut din părinţi de neam mare şi drept-credincioşi şi l-au crescut în învăţătura cărţii din destul, pentru că toată filosofia şi teologia a străbătut desăvârşit. Ava Maxim văzând tulburarea ce se făcea bisericilor în Constantinopol şi prin tot Răsăritul şi pe eretici înmulţindu-se, iar credinţa cea dreaptă împuţinându-se şi clătinându-se de furtuna prigonirii, tânjea cu duhul, plângea şi suspina. Atunci a alcătuit şi o cărticică a mărturisirii credinţei cei drepte (Vieţile sfinţilor, V, pp. 1077, 1081).
Sf. Mc. Neofit. În cetatea Nicheea din Vitinia era un copil numit Neofit. Crescând copilul cu anii şi cu priceperea şi apropiindu-se de zece ani, apoi începând a învăţa carte, s-a sălăşluit într-însul darul lui Dumnezeu, care din gura pruncilor săvârşeşte laudă, şi s-a făcut copilul făcător de minuni… (Vieţile sfinţilor, V, p. 1145).
Sf. Mc. Evghenie, Candid, Valerian şi Achila. Aceşti sfinţi şi buni biruitori mucenici au pătimit în trapezunda, în timpul împărăţiei lui Diocliţian şi Maximian, din partea lui Lisie. Fiind întrebaţi despre credinţa lui Hristos şi silindu-i la jertfă idolească, i-au au bătut şi i-au ars… (Vieţile sfinţilor, V, pp. 1158, 1159).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român