21 mai, Costandinu puilor, Constantin Graur, Sfinţii Mari împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin şi maica sa Elena

Sfinţii Mari împăraţi întocmai Apostolii Constantin şi maica sa Elena. În ziua premergătoare luptei cu Maxenţiu, în anul 312, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă şi o inscripţie: in hoc signum vinces (prin acest semn vei birui). În noaptea care a urmat, împăratul a avut un vis în care Hristos l-a îndemnat să însemneze cu crucea toate steagurile armatei sale. Va urma ziua luptei, în care Maxenţiu este biruit şi se îneacă în Tibru, Constantin va intra triumfător în Roma. La puţină vreme după aceea, în 313, Constantin emite Edictul de la Milan, care va pune capăt persecuţiilor, garantând libertatea credinţei şi a cultului (Dicţionarul, p. 65).
Împăratul Constantin, cunoscând puterea lui Hristos, cel ce s-a răstignit pe cruce, a crezut în Hristos adevăratul Dumnezeu şi s-a botezat împreună cu maica sa Elena, cea vrednică de laudă(337). Supuindu-se voinţei lui Dumnezeu, a zidit în Vizantia o cetate mare şi slăvită, a înfrumuseţat-o cu toate podoabele şi a numit-o după numele său, Constantinopol.
Apoi a mutat acolo scaunul său de la Roma cea veche, poruncind ca acea cetate să se numească Roma cea nouă, încredinţând-o apărării lui Dumnezeu şi a Prea Curatei Maicii Lui (Vieţile sfinţilor, IX, pp. 1034, 1043).
Tradiţii: Sf. Constantin şi Elena sunt părinţi ai sfintei cruci (Muşlea-Bârlea, p. 375). ♦ Constantin e cel mai socotit, pentru că a scos crucea din mare (Muşlea-Bârlea, 75). ♦ Vara începe la Sf. Constantin şi Elena (Bernea, 1997, p. 178). ♦ În această zi păsările de pădure îşi învaţă puii să zboare (Ghinoiu, 1999, p. 103).
Apărător de rele şi durere: Cine lucrează în această zi, i se ard bucatele pe câmp (Muşlea-Bârlea, p. 375). ♦ Pentru a preîntâmpina distrugerea holdelor şi a strugurilor de către păsările cerului, nu se lucra în această zi (Ghinoiu, 1999, p. 103). ♦ Ţinută ca să nu mănânce uliul puii (Candrea, 1928, p. 126).
Despre muncile câmpului: Limită calendaristică pentru semănatul porumbului, al ovăzului şi meiului (Ghinoiu, 1999, p. 103).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român