Ajunul Bunei-Vestiri, ca şi ajunul Sf. Alexie, anticipează valenţele sacre aie sărbătorii de a doua zi. Fără a fi vorba de sărbători ce subsumează toate aspectele vieţii comunitifţii, funcţia ajunului este mult redusă, întreaga forţă căzând pe sărbătoarea propriu-zisă.
Cuv. Zaharia. Întru această zi, prea cuviosul părintele nostru Zaharia cu pace s-au săvârşit (Mineiele, VII, p. 182).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: În ajunul Bunei-Vestiri, gosspodarul se duce la un pom ce i se pare că n-o să rodească şi-l atinge de trei ori cu tăişul unei securi, zicând: ,,Dacă nu rodeşti, te tai!” Pomul, înfricoşat de această ameninţare, va da cu siguranţă roade în acel an (Candrea, 1999, p. 389).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




