Sf. Tarasie, Arhiepiscopul Constantinopolului.
Sfanţul Tarasie ajungând în vârstă şi trecând toată înţelepciunea cărţii, pentru buna înţelegere şi obiceiul său cel bun era iubit şi cinstit de toţi, şi ajunsese unul din sfetnicii împărăteşti (Vieţile sfinţilor, VI, p. 747). În anul 784 a fos chemat în scaunul arhiepiscopal de la Constantinopol de împărăteasa Irina, după moartea lui Leon IV, în dorinţa acesteia de a pune capăt tulburărilor iconoclaste şi de a restabili dogma dreptei credinţe. Instalat ca arhiepiscop în Constantinopol, Sfântul Tarasie a convocat un maresinod, al Vll-lea Sinod Ecumenic, desfăşurat în anul 787 la Niceea, prin care icoanele şi-au recăpătat locul lor de cinste în biserica drept-măritoare (Dicţionarul, p. 278).
Sf. Alexandru. Acesta era pe vremea împăratului Maximian şi a ighemonului Tiverian, din cetatea Cartaghena. Fiind silit să jertfească idolilor, cu multe ocări a batjocorit pre ighemonul, care, după ce l-a muncit cumplit, i-a tăiat capul (Mineiele, VI, p. 254).
Sf. Ipatie. Acesta născându-se în Frighia pe vremea împăraţilor Arcadie şi Onorie. Dumnezeiescul Ipatie luând dar de la Dumnezeu, multe vindecări făcea, pre îndrăciţi îi mântuia şi femei nenăscând prunci, născătoare de prunci le făcea (Mineiele, VI, p. 254).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român