25 ianuarie – Filipii de Iarnă Sf. Grigore Teologul; Sf Bretanion, Episcopul Tomisului; Cuv. Publie

Sf Grigore Teologul, printr-o etimologie populară, este cel care păzeşte împotriva ologelii, deşi paza lui se putea extinde asupra arsurilor sau înecului. Cea mai importantă semnificaţie a zilei de 25 ianuarie era aceea de punct de plecare al sărbătorii Filipii de Iarnă (ce se întindeau, cu date variabile, până la 2 februarie), cea mai importantă sărbătoare de iarnă consacrată lupilor, în care se ţineau cu stricteţe numeroase tabuuri, dar se şi realizau practici apotropaice, de luptă împotriva puterii distructive a animalelor.

Sf. Grigorie Teologul. … Cu sfatul de obşte al sfântului marelui Vasilie şi al altora mulţi drept-credincioşi episcopi, sfântul Grigorie, ca un bărbat înţelept şi puternic în cuvânt, a fost îndemnat să meargă în Vizantia, pentru biruirea învăţăturii celei ereticeşti şi pentru apărarea dogmelor celor drepte ale sfintei credinţe. El în toate zilele întorcea pe mulţi de la credinţa cea rea către dreapta credinţă; apoi cu cuvintele sale cele înţelepţite şi insuflate de Dumnezeu în puţină vreme a înmulţit atât de mult Biserica lui Hristos, încât nu era cu putinţă a se număra. Strălucind sfântul Grigorie, s-a făcut cunoscut tuturor, dar înţelepciunea lui era slăvită pretutindeni şi a fost chemat de toată sfânta Biserică cu un nume nou, adică cuvântător de Dumnezeu, spre semn de biruinţă asupra celor atât de mari şi de mulţi eretici. Iar sârguinţa sfântului era ca de-a pururea să înveţe pre popor, să cerceteze pre cei bolnavi şi să-i tămăduiască, să ajute năpăstuiţilor, să sprijinească pre cei neputincioşi şi să-şi cureţe turma sa de vătămările ereticeşti (Vieţile sfinţilor, V, pp. 1360, 1361, 1364, 1374).
Sf. Bretanion, Episcopul Tomisului. Episcopul Bretanion păstorea Biserica tomitană şi a întregii provincii Sciţia (Dobrogea), în vremea când pe tronul imperial al Constantinopolului se afla împăratul Valens. Venit în părţile Dunării de Jos cu prilejul unor războaie purtate cu barbarii goţi, acesta a poposit în anul 369 la Tomis (Proloagele, V, p. 86).
Cuv. Publie. Într-această zi mai facem pomenirea cuviosului părintelui nostru Poplie, cel din cetatea Zevgma, care mai întâi a fost senator, apoi şi-a împărţit bogăţia sa la săraci şi ln călugărie a bine plăcut lui Dumnezeu (Vieţile sfinţilor, V, p. 1383).

Tradiţii: Grigore Teologul este un sfânt cu ştiinţă mare, a făcut minuni pe pământ şia ajutat omenirea la bine. A făcut din oameni bolnavi sănătoşi şi din astă cauză oamenii îl serbează (Speranţia, VIII, f. 356). ♦ Pe când umbla Grigore Teologul ca om pe pământ, i s-a făcut sete şi, ducându-se la o fântână, şi-a înfipt bastonul în pământ şi, când s-a aplecat să bea apă din fântână, arhanghelul Mihail i-a luat sufletul. Mergând Sf. Grigore nu ca om, ci ca spirit, împreună cu arhanghelul Mihail pe cale, şi-a adus ninte de baston, că l-a uitat în fântână. S-au înapoiat amândoi la fântână, şi-a găsit toiagul un măr înflorit, iar lângă fântână un stârv. Arhanghelul Mihail i-a zis: „Vezi, Grigore, aici a zăcut sufletul tău. Sufletul e nemuritor şi se întrupează iarăşi…” (Speranţia, III, f. 228 v.). ♦ Grigore Teologul este ocrotitorul văduvelor (Speranţia, II, f. 86). ♦ Dânsul blagosloveşte iarna, ducându-se de la noi (Speranţia, VIII, f. 306). ♦ Românii din unele părţi ale Munteniei, în loc de Martinii de iarnă (1-3 februarie) ţin şapte Filipi (Pilipi, Cilipi, Chilichi), începând cu 25 ianuarie până la 2 februarie (alteori, 14-20 ianuarie), crezând că ar fi răi de lupi. Alţi români ţin numai trei Filipi: unul la 30 ianuarie, iar ceilalţi doi la 1 şi 2 februarie, sau unul la 2 februarie şi doi la o săptămână după aceasta. În răstimpul acestor zile, considerate ca sărbători, atât bărbaţii, cât şi femeile nu lucrează nimic (Marian, 1994,1, p. 186). Indică sfârşitul unei lungi perioade de împerechere a lupilor, începută aproximativ cu optzeci de zile în urmă, la Filipii de Toamnă (Ghinoiu, 1999, p. 32). ♦ Filipii se închipuiesc ca nişte sfinţi însărcinaţi de Dumnezeu cu îngrijirea vitelor (Speranţia, II, f. 231). ♦Se povesteşte ă o babă n-a voit să ţină Filipii, sub cuvânt că, neavând vite, n-o s-o mănânce pe ea, dar, ieşind seara pe afară, a muşcat-o un lup. Acum văd că oamenii lucrează şi nu li se întâmplă nimic, dar las că nici lupi nu mai sunt (Speranţia, I, f. 67).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Sf. Grigore Teologul se serbează mai mult de către maistorii lemnari, spre a face progrese în lucrul lemnului (Speranţia, I, f. 352). ♦ Grigore Teologul se ţine pentru boale. Cei bolnavi cred mult în această zi, o aşteaptă cu nerăbdare că se vor însănătoşi (Speranţia, II, f. 222). ♦ Se ţine mai ales de către bărbaţi, pentru sănătatea lor (Speranţia, VIII, f. 12). ♦ Filipii se serbează pentru uşurarea păcatelor copiilor pierduţi (Speranţia, VI, f. 223).
Apărător de rele şi durere: Au credinţa că Grigore Teologul îi face damblagii de picioare cum este el, lumea crede că e olog (Speranţia, II, f. 220). ♦ Femeile nu lucrează, crezând că fac copiii ologi (Speranţia, III, f. 152 v). ♦ Grigore Teologul e un sfânt protector al vitelor; ologesc vitele (Speranţia, II, f. 217). ♦ E rău de orbit (Speranţia, II, f. 18 v). ♦ Bolnăveşte cel ce lucrează în această zi (Speranţia, I, f. 356). ♦ E rău de tăieturi (Speranţia, III, f. 215 v). ♦ E rău de arsuri şi de înec (Candrea, 1928, p. 125). ♦ Dă ploaie la timp, dacă e ţinut (Speranţia, I, f. 373). ♦ E ţinut ca să nu bată piatra (Speranţia, I, f. 186). ♦ E rău pentru semănătură, căci o mănâncă cioarele (Speranţia, VII, f. 28 v). ♦ Cine ar lucra în această zi nu-i merge bine în cursul anului cu creşterea vitelor (Speranţia, I, f. 301 v). ♦ Grigore Teologul e rău de lupi (Speranţia,
III, f. 6 v). ♦ Filipii se ţin pentru ca lupii să nu mănânce vitele, şi mai cu seamă oile şi caprele (Speranţia, I, f. 7). ♦ În ziua de Filipi femeile lipesc gura sobei, ca să se lege şi gura lupilor (Candrea, 1928, p. 139). ♦ Se atârnă pe coş de lemnul fiarelor o secure sau o sapă, în fine, o unealtă de ale casei, şi o face uitată acolo, ca astfel să fie uitate vitele şi oamenii de aceste dihănii spurcate (Speranţia, I, f. 389). ♦ Femeile mătură cu mătura învelită în cârpe. Cine nu a ţinut această sărbătoare, femeile spun că au văzut copiii zgâriaţi şi s-au îmbolnăvit (Speranţia, VII, f. 239). ♦ Filipii se serbează pentru a nu muri păsările de curte (Speranţia, VII, f. 21). ♦ Gădinetele se serbează în scopul de a nu le mânca uliul găinile (Speranţia, I, f. 233 v). ♦ În zilele Filipilor să nu coşi, să nu ţeşi, să nu împleteşti cu igliţa, căci „înţepi bubatul” (te umpli de vărsat; Candrea, 1999, p. 259). ♦ Se ţin pentru boale. Se spune că cine n-a serbat s-a îmbolnăvit (Speranţia, VII, f. 228). ♦ În aceste zile nimeni nu dă nimic din casele lor. Bătrânii spun că cine dă din casă ceva, în acele zile, are pagubă tot anul (Speranţia, I, f. 378 v). ♦ Filipii sunt răi de foc (Speranţia, I, f. 366).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român