26 martie, Blagoveşnicul, Gavril Blagoveşnicul, Soborul Blagoveşteniilor, Părinţii Blagoveştenilor, Blagoveştenia ţiganilor, Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul şi soţia sa Maxima

A treia zi din ciclul sărbătorii Bunei-Vestiri, Blagoueşnicul, pe lângă restricţiile şi prescripţiile zilelor precedente, îşi exercită o influenţă deosebită asupra sănătăţii oamenilor sau a animalelor.

Soborul Sf. Arhanghel Gavriil. A doua zi după Buna Vestire a Prea Curatei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, Biserica de demult, prin tipicul Ierusalimului şi prin rânduiala marelui locaş al sfântului Sava, a hotărât a sărbători soborul sfântului Gavriil, cu cântări de laudă cinstind pre bunul vestitor de bucurie (Vieţile sfinţilor, VII, p. 836).
Sf. Mf. Montanus preotul şi soţia sa Maxima. În 304 a pătimit pentru credinţa în Domnul Hristos preotul daco-roman Montanus şi soţia sa, Maxima, fiind supuşi la chinuri. Pe când slujitorii demonilor au ajuns cu ei la marginea râului Sava, Ia vărsarea lui în Dunăre, le-au legat o piatră de gât (Proloagele, VII, pp. 81, 82) .
Tradiţii: Cinstesc pe Maica Domnului făcatoare de minuni (Speranţia, N, f. 222).

Se pomeneşte sfântul arhanghel Gavriil. Nu se lucrează, fiindcă e rău de moarte, căci se crede că acest sfânt înger ia sufleteleoamenilor (Speranţia, V, f. 27).

Se ţine pentru cine voieşte să  vânză vite sau altceva cu preţ bun (Speranţia, V, f. 365 v)
Se zice că o fată, dacă a cusut în această zi, s-a pomenit că i-a luat o mână şi un picior. S-a vindecat după mai multe masluri şi mai cu seamă după ce a desfăcut tot ce lucrase (Speranţia, III, f. 91). Nu e permis a pleca în călătorie (Speranţia, IV, f. 105).

Atunci vin păsările călătoare (Speranţia, VII, f. 7).

Crescătorii de Vite se urcă pe podina cu nutreţ, înjurând iama, zicând că nu mai au teamă de ea (Speranţia, IV, f. 131 v).

Blagoveştenia ţiganilor: Ţiganul e osândit de Dumnezeu să nu fie ca românul, el nu mănâncă peşte în ziua de Blagoveştenie, ci tocmai a doua zi, în Soborul Blagoveşteniei, când se duce cu căruţa la baltă (Speranţia, VIII, f. 166 v).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Se ţine pentru cine voieşte să vânză vite sau altceva cu preţ bun (Speranţia, V, f. 365 v).

Apărător de rele şi durere: Sunt aceleaşi restricţii şi datini ca la Buna-Vestire (Marian, 1994, II, p. 68).

E rău de bătut piatra bucatele (Speranţia, I, f. 286 v).  E rea de lupi (Speranţia, III, f. 56).  Femeile nu înşiră mărgele pe aţă, nu împletesc părul, nu se spală, căci au credinţa că, de vor săvârşi aceste lucrări, şerpii vor veni şi se vor înfăşura pe mâini sau peste capul lor şi le vor muşca (Speranţia, III, f. 2 2 3 v).  Spre a fi păziţi de boli şi lovituri, de jivine şi de alte primejdii (Candrea, 19 28, p. 126).

Rău de hernie şi de surparea maţelor la oameni şi animale (Speranţia, III, f. 55 v).

Se ţine pentru femei însărcinate. Dacă nu o respectă, îi moare ce are în pântece (Speranţia, I, f. 342 v).

S-a pomenit din bătrâni pentru surparea vitelor şi pentru fătarea oilor ca naşterea să fie uşoară; Speranţia, I, f. 44 v).

Se ţine pentru ca să fie feriţi de boale grele. Cine se îmbolnăveşte din acea zi nu se mai scoală (Speranţia, V, f. 79 v).

A doua zi de Blagoviştenie nu se lucrează, că sunt părinţii Blagoviştenilor şi e rău de lingoare (Gorovei, 1995, p. 21).

Se ţine pentru a fi feriţi de foc (Speranţia, VII, f. 117).

Nu se sfădeşte nimeni cu nimeni, nici chiar copiii în casă nu se ocărăsc, nici nu se bat în acea zi, căci cine s-ar sfădi sau s-ar bate, peste tot anul numai se sfădeşte sau se bate (Speranţia, VII, f. 208).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român