Cuv. Alipie Stâlpnicul. Alipie, sluga lui Hristos, îşi avea patria în cetatea Adrianopole, ce este în părţile Paflagoniei. Domnul l-a ales chiar din pântecele maicii sale. Iar când era să se nască pruncul, o mare lumină dumnezeiască a umplut casa; acesta era semnul luminării faptelor lui celor bune, căci avea să fie lumina lumii (Vieţile sfinţilor, III, p. 1187).
Cuv. Stelian Paflagonul. Acesta a fost sfinţit şi s-a făcut locaş Duhului Sfânt din pântecele maicei sale. Pentru aceasta, împărţindu-şi bogăţia ce avea la săraci şi făcându-se monah, a întrecut pre toţi monahii de pe atunci prin aspra vieţuire şi ostenicioasa sihăstrie. Apoi s-a dus în pustie şi a intrat într-o peşteră, în care primea hrană de la dumnezeiescul înger. Şi s-a făcut doftor de multe feluri de boale nevindecate. Căci când venea boală aducătoare de moarte şi mureau întruna pruncii, iar părinţii rămâneau fără de copii, atunci câte maice chemau cu credinţă numele acestui sfânt Stelian şi zugrăveau sfânta lui icoană, iarăşi dobândeau alţi prunci, iar pruncii bolnavi îi scăpa de boală (Vieţile sfinţilor, III, pp. 1205-1207).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Sf. Stelian e ţinut ca să trăiască copiii mici; pentru facerea şi creşterea copiilor (Muşlea-Bârlea, p. 406).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




