Cuv. Pimen. Cuviosul Pimen era de neam egiptean. El, luând pe cei şapte fraţi ai lui, s-a dus la una din mănăstirile vieţuitorilor din pustia Egiptului şi s-a făcut monah împreună cu dânşii.
Fericitul Pimen, petrecându-şi zilele şi anii în pustniceştile nevoinţe şi stăruind în rugăciuni neîncetat, sporea în faptele bune monahiceşti (Vieţile sfinţilor, XII, pp. 875, 878). Sf. Mc. Eutalia. Aceasta era din Sicilia; mama ei, crezând, s-a botezat împreună cu fiica sa cea de un nume, care adevărat şi osârdie poftea a muri pentru Hristos (Mineiele, XII, p. 294). Sf. Mc. Fanurie. Sfântul Fanurie a trăit în insula Rhodos, fiind socotit făcător de minuni. Mama lui Fanurie era femeie păcătoasă, pentru a cărei îndreptare Fanurie Cuv. Pimen depunea mari eforturi. Strădaniile lui dovedindu-se zadarnice, chiar în clipele morţii sale martirice Sf. Fanurie s-a rugat: „Din cauza acestor suferinţe, Doamne, vino în ajutorul tuturor celor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie”. Astfel a rămas în tradiţia locală obiceiul de a se face plăcinte şi a se împărţi ca milostenie „pentru iertarea mamei lui Fanurie”, credincioşii căpătând în schimb ajutor pentru împlinirea cererilor lor (Dicţionar, p. 98). Sf. Mc. Osie. Cel dintre sfinţi, părintele nostru Osie, mărturisitorul episcop al Cordovei, a fost la întâiul sobor a toată lumea ce s-a ţinut la Niceea. Mai pre urmă a pătimit izgonire de la arieni (Vieţile sfinţilor, XII, p. 905).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




