27 octombrie, Dumitru Basarabov, Poitra lui Sumedru, Caii lui Sumedru, Filip Şchiopul, Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi, Sf. Mc. Nestor

A treia zi a sărbătorii Sf. Dumitru, poate cel mai important moment al sărbătorii, este ţinută în principal pentru ca lupii să nu atace turmele. Cunoscuţi adesea şi sub numele de Câinii Sumedrului, Câinii Sâm-Petrului, lupii se conturează şi de această dată drept cele mai temute animale de pradă, care impun o serie de interdicţii semnificative. Într-o tradiţie inedită, Câinii Sumedrului apar în postura unor ajutoare neobişnuite ale fratelui Sfântului Dumitru.

Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi. Acest cuvios părinte a fost pe vremea drept-credincioşilor împăraţi româno-bulgari, dintr-un sat ce se cheamă Basarabov, pre marginea apei Lomului. La început a fost păzitor de vite în numitul sat, apoi, văzând că toate ale lumii sunt trecătoare, a ieşit din satul Basarabov şi s-a dus într-o peşteră ce era aproape de acest sat, şi s-a făcut monah, la o mănăstire ce era înlăuntrul peşterii. Dar cine poate spune ostenelile, postul, rugăciunea şi privegherile ce făcea, prin care s-a învrednicit de darul facerii de minuni?…
Iar între anii 1769 şi 1774, fiind război între împărăţia Rusiei şi Poarta otomană, şi cuprinzând muscalii ţările noastre, găsind moaştele sfântului, voia să le trimită în Rusia. Iar un creştin drept-credincios, anume hagi Dimitrie, întâmpinându-se în acea vreme lângă generalul Petru Saltikov, a căzut la dânsul cu rugăminte ca să nu înstrăineze Cuv. Dimitrie cel Nou moaştele, ci să le dăruiască ţării noastre pentru prăzile şi jafurile ce a pătimit din pricina războiului şi s-o mângâie cu acest dar, şi înduplecându-se generalul, le-a dăruit ţării româneşti. Deci primindu-le tot norodul cu mare cinste şi evlavie, le-a aşezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei, în zilele prea sfinţitului mitropolit al ţării, Grigorie. Şi îndată a simţit tot norodul ocrotirea şi sprijinirea sfântului, căci nu numai a încetat războiul dintre muscali şi turci, ci a contenit şi boala ciumei cea înfricoşată, şi mult ajutor şi mare folos câştigă toţi cei care cu credinţă năzuiesc către moaştele sfântului (Vieţile sfinţilor, II, pp. 729-730, 735-736).
Sf. Mc. Nestor. Ucenic al sfântului mare mucenic Dimitrie, şi-a dat viaţa pentru sfânta credinţă, obţinând o victorie nesperată în lupta inegală cu uriaşul Lie. Pentru aceasta i s-a tăiat capul, „primind cununile biruinţei de la Hristos, răsplătitorul de nevoinţe întru împărăţia cea cerească” (Vieţile sfinţilor, II, pp. 720, 723).

Tradiţii: Poitra se zice prânzul din a doua zi după praznic. Praznice cu cinişoară şi poitră sunt: Vinerea Mare, Sf. Andrei, Sf. Dumitru şi Sf. Nicolae (Speranţia, I, f. 99 v). Cinişoara se zice cina din ajunul unui praznic, la care se cheamă vecinii şi li se dă o masă (Speranţia, I, f. 99 v).♦ Sfântul Dumitru cel Nou este frate cu Sâmedru, o divinitate invocată pentru lecuirea bolilor (Ghinoiu, 1999, p. 197). ♦ Dumitru Basarabov este Filip Şchiopul. Se zice că acesta a călcat un pui şi, pentru o asemenea greşeală, şi-a pedepsit piciorul vinovat să suporte numai el greutatea trupului timp de un an (Speranţia, III, f. 272). ♦ Câinii Sumedrului – zis fratele Sumedrului – este sfânt lăsat de Dumnezeu, care se serbează a doua zi de Sf. Dumitru. Sfântul a fost frate cu Sf. Dumitru, dar avea casa lui, unde locuia el. Unii spun că avea nişte câini găsiţi într-o pădure. Câinii erau în număr de şapte, în fiecare zi un câine era de serviciu şi făcea slujba sfântului ca şi un servitor. Apoi ce i-ar fi poruncit la un câine, făcea orice treabă cât de grea. Dacă venea un om şi-l ruga să-l facă sănătos, sfântul, cu ajutorul unui câine, îl făcea sănătos. Unii din câinii lui prindeau pe diavol şi-l aduceau la Sumedru. Unii din câini aveau puterea să se ducă chiar şi în iad, unde diavolii se temeau de ei; de atunci diavolii au făcut o poartă mare de fier la iad. Toţi câinii erau negri (Speranţia, VIII, ff. 355v-356). ♦ Câinii Sumedrului sunt câinii care apără privighetoarea de căpuşi, să n-o muşte (Speranţia, VII, f. 259 v). 4 Câinii lui Sâmedru sunt lupii lui Sf. Dumitru. Ei se ţin spre a fi feriţi de lupi. Se povesteşte despre un om care avea multe oi; lucrându-i nevasta acasă în această zi, peste noapte a venit lupul, care i-a distrus toată turma. El, văzând vitele moarte în stână, şi-a închipuit cauza şi, venind acasă, s-a convins că în adevăr nevasta lui lucrase şi, de necaz, a plecat în lume, fără să mai dea pe la ea (Speranţia, VI, f. 303; II, f. 119). ♦ Atunci se tocmesc din nou servitori pe la diferite trebi boiereşti. Unii din cei vechi zic că li câineşte inima şi nu mai voiesc să slujească înainte tot la cel ce fusese. Şi de aceea se zice la ziua Sf. Dumitru Câinii Sumedrului (Speranţia, VIII, f. 314).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Acum se strică stânele. Câinii lui Sf. Dumitru se serbează pentru ca să fete bine oile (Speranţia, VIII, f. 163).

Apărător de rele şi durere: E rău de gadini (Speranţia, I, f. 79).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român