Cuv. Moise arapul. În părţile Egiptului era un tâlhar vestit, cu numele Moise, de neam etiop şi negru la faţă.
El mai înainte a fost rob la un stăpân vestit, care, pentru obiceiul lui cel rău şi pentru multele feluri de ucideri, l-a gonit de la el. Aceasta însă se povesteşte despre dânsul, ca şi îndreptarea lui să fie arătată, adică ce fel de viaţă a avut şi în ce fel de pocăinţă şi plăcere de Dumnezeu a venit; căci şi greşalele sfinţilor celor ce au fost mai înainte nu se tăinuiesc, spre mărirea milostivirii lui Dumnezeu, prin care se scoate vrednic din nevrednici şi din păcătoşi se fac drepţi (Vieţile sfinţilor, XII, p. 908).
Sf. Mc. Diomid. Întru această zi, pomenirea sfinţilor Diomid şi Lavrentie, fiind legaţi de plop şi săgetându-i, s-au săvârşit (Mineiele, XII, p. 301).
Sf. Ana Proorociţa. După mărturisirea Sf. Evanghelist Luca, era fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, văduvă cu viaţă sfântă, ajunsă la adânci bătrâneţi. Trăia în preajma templului din Ierusalim, în post şi rugăciune, iar în momentul aducerii lui Iisus la templu, ca şi Dreptul Simeon, „lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim” (Dicţionar, p. 24).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




