28 August

În aceasta luna, în ziua a douazeci si opta, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Moise Arapul („cel din tâlhari”), Etiopianul.

Acest fericit era de neam etiopian şi la faţă peste tot negru, fiind sluga unui oarecare ce se afla la lucruri politiceşti. Pentru firea lui cea rea şi pentru viaţa tâlhăreasca l-a gonit domnul său. Pizmuind el pe un pastor care îl zăticnise de la un lucru rău, s-a hotărât să-l ucidă; şi aflând că acela este de cealaltă parte de apa Nilului şi fiind apa mare, îşi lua sabia în gură, şi-şi puse cămaşa în cap, şi trecu înot. Dar pastorul prinzând de veste a fugit; atunci el a junghiat patru berbeci aleşi, şi înşiruindu-i pe o funie, a trecut iarăşi Nilul înot.
Şi mâncând cărnurile, şi vânzând pieile pe vin, s-a dus la soţii lui. Acestea le-am povestit că să vedeţi, că este cu putinţă ca cei ce vor, pot să se mântuiască prin pocăinţă. Acesta în cele din urmă venind întru umilinţa, din oarecare primejdie, s-a dus la o mănăstire, şi atât s-a pocăit încât a tras şi pe soţii lui către Hristos prin pocăinţă.Iar oarecând şezând în chilia sa, nimeriră la dânsul nişte tâlhari, neştiind că el este Moise, pe care fericitul legându-i cu un ştreang, îi puse pe umeri ca pe un sac cu paie, şi-i duse la obşte. Şi zise către fraţi: „De vreme ce mie nu mi se cade să fac nedreptate, am aflat pe aceştia ce veniră să-mi facă rău. Ce porunciţi pentru ei?” Iar aceia dacă-l cunoscură ca el este Moise, vătaful de tâlhari cel vestit şi nebiruit, se mărturisiră lui Dumnezeu, şi se lepădară de lume şi se făcură călugări foarte iscusiţi. De aceea trăind sfântul cu plăcere dumnezeiască şi luptându-se cu demonul neastâmpărării, a murit fiind bătrân de 75 de ani, făcându-se şi preot, şi lăsând 70 de ucenici.
Despre acesta vorbeşte Patericul egiptean sub numele de Moise „cel din tâlhari” sau Moise Arapul.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Diomid şi Lavrentie, care, fiind legaţi de plop şi săgetaţi, s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Dreptului Iezechia regele, care cu pace s-a săvârşit.
Dreptul Iezechia (721-691 î.Hr.) era fiul regelui necredincios Ahaz. Viaţa Dreptului Iezechia e descrisă în Vechiul Testament, 4 Regi 18-20.A devenit
rege al regatului Iuda la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit la Ierusalim timp de 29 de ani. Înflăcărat adorator al Adevăratului Dumnezeu, Iezechia a redeschis Templul lui Solomon. În vremea sărbătoririi Paştelui evreiesc, la care a invitat pe toţi supuşii regatului lui Israel, Iezechia dădu ordin să se distrugă idolii din tot regatul, reamintind oamenilor cum fuseseră pedepsiţi strămoşii care se lepădaseră de Dumnezeul Cel Adevărat. După aceasta, idolatria a încetat nu numai în regatul lui Iuda, ci în multe locuri din regatul lui Israel.
Pentru aceasta, Dumnezeu l-a scăpat de duşmani şi i-a îndeplinit rugăciunile. Astfel, în al patrusprezecelea an al domniei lui Iezechia, regele asirian Senaherib fiu al lui Salmanasar cucerind Israelul, şi-a adunat forţele pentru a începe război împotriva lui Iezechia.Regele asirian cuceri fortăreaţa Lachis şi trimise o armată spre Ierusalim, cerând ca regele iudeu să se predea.
Iezechia s-a întors către Dumnezeu în rugăciune şi un înger al Domnului dobori 185 000 de soldaţi de partea asiriană. La puţin timp după retragerea lui Senaherib, Iezechia se îmbolnăvi. Profetul Isaia veni la el prin voia lui Dumnezeu şi îi spuse să îşi pună ordine în ale sale, pentru că va muri în curând. Dar puterea rugăciunii lui Iezechia fu atât de mare încât Dumnezeu îi prelungi viaţa cu încă cincisprezece ani.
Rugăciunea sa era înflăcărată când implora ajutorul lui Dumnezeu. Dar şi mai fierbinţi erau rugăciunile sale de mulţumire. Iezechia a murit la vârsta de 54 de ani şi a fost îngropat cu înalte onoruri la Ierusalim. Amintirea Dreptului Iezechia se prăznuieşte şi în Duminica Iertării (a lăsatului sec de brânza).
Tot în această zi, pomenirea Sfintei proorocite Ana, fiica lui Fanuel, care l-a primit pe Domnul în Templu.
Dreapta proorociţa Ana se trăgea din neamul Aserilor şi era fiica lui Fanuel. Ea a trăit cu soţul său timp de şapte ani până la moartea acestuia. După moartea lui, Dreapta Ana a dus o viaţă strictă şi pioasa, „nepărăsind Templul şi slujindu-l pe Dumnezeu zi şi noapte în post şi rugăciune” (Luca 2, 37). Când Dreapta Ana avea 84 de ani, l-a văzut pe pruncul Iisus la Templul din Ierusalim. Fusese adus pentru a fi închinat lui Dumnezeu drept copil prim-născut conform legii mozaice.
Dreapta Ana a auzit şi cuvintele de profeţie ale Sfântului Simeon de-Dumnezeu-Primitorul spuse Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezei. Proorociţa Ana împreuna cu Sfântul Simeon au adus mărire lui Dumnezeu şi au spus tuturor că Mesia a venit în lume (Luca 2, 38).
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor treizeci şi trei de Mucenici din Iraclia, care prin foc s-au săvârşit.