29 iulie

În această lună, în ziua a douăzeci şi nouă, pomenirea Sfântului Mucenic Calinic, cel din Gangra.

Acest sfânt se trăgea cu neamul din Cilicia şi era om foarte bun, întărindu-se pe sine cu frica lui Dumnezeu. A fost dascăl de mântuire multora şi învaţa pe cei ce se închinau la idoli să se lase de cele deşarte şi să cunoască pe Atotfacatorul. Pentru aceasta a fost prins şi adus la Sacherdon ighemonul, care a poruncit să fie încălţat cu încălţăminte de fier, care avea piroane ascuţite, şi a fost silit să meargă până la cetatea Gangrei, care era departe de 80 de stadii. Sosind la Gangra, a fost băgat într- un cuptor de foc şi şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Şi se face soborul lui aproape de podul lui Iustinian şi aproape de locul ce se numeşte Petrian.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Teodota,

Această sfânta a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasa, şi se nevoia la poruncile lui Dumnezeu, învăţându-şi pruncii spre cunoştinţa dumnezeiască pe vremea când trăia şi Sfânta Muceniţă Anastasia. Stăpânitorul Lefcait îi făcea silă să şi-o ia femeie, dar ea nu a vrut nicidecum. Pentru aceea a fost trimisă către Nichitie, stăpânitorul Bitiniei, care a poruncit să fie băgată, împreuna cu câte trei pruncii săi, într-un cuptor de foc, unde şi-a luat cununa muceniciei. Şi se face soborul lor în locul muceniciei lor, ce este la Cambo.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, care în mare s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vasilisc bătrânul, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Constantin Patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici, tatăl şi maică, împreuna cu cei doi fii ai lor, care în foc s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ioan ostaşul, împreuna cu fiii săi.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Veniamin şi Virie, cei aproape de palatele din Evdom.

Tot în această zi, pomenirea binecredinciosului împărat Teodosie cel tânăr (cel Mic).

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Eustatie din Mtskheta, în Georgia.

În timpul domniei împăratului georgian Guram Kuropalat (575600), la vârsta de 30 de ani, el se mută din satul persan Arbuketi (de lângă oraşul Gandrakili) în vechea capitală a Georgiei, cetatea Mtskheta. Îşi câştigă viaţa de zi cu zi lucrând sandale. Sfântul Eustatie începu să se ducă la catedrala din Mtskheta unde slujbele creştine îi umpleau sufletul de bucurie. Arhidiaconul Samuel (viitorul Arhiepiscop Samuel IV, 582591), remarca inclinaţiile spirituale ale păgânului pers şi îi vorbi despre învăţăturile creştine. Ajungând la credinţa în Hristos, Bgrobandaves fu luat în calitate de catecumen pe lângă arhidiaconul Samuel. După un anumit timp, când Samuel deveni catolicos (patriarh, la armeni şi la alţi orientali creştini), primi Sfântul Botez cu numele Eustatie. Eustatie s-a căsătorit apoi cu o soţie creştină şi a dus o viaţă pioasă, rodnica în virtute.

Sfântul Mucenic Eustatie din Mtskheta se trăgea din Persi adoratori ai focului şi înainte de a fi botezat se numea Bgrobandaves. Tatăl şi fraţii săi, slujitori în cultul lui Zoroastru, încercară zadarnic să facă din el un preot păgân.

Perşii care mai trăiau la Mtskheta nu reuşiră să îl readucă pe Sfântul Eustatie la cultul focului şi de aceea l-au convins pe capul perşilor din cetate să îl trimită la Tbilisi la tiranul Arvand-Gubnav, satrap (adică prim-demnitar) al şahului persan Chosroes Nushirvanes. Trimişi la încercare sub ordinul tiranului erau şi alţi perşi împreuna cu Sfântul Eustatie care acceptaseră să fie creştinaţi : Gubnak, Bagdad, Panaguznas, Perozav, Zarmi şi Ştefan. Doi dintre ei însă, Bagdad şi Panaguznas, se lepădară de Hristos când fură ameninţaţi cu moartea.

Sfântul Eustatie şi ceilalţi mărturisitori ai lui Hristos suferiră cu cinste şase luni de închisoare şi prin mijlocirea catolicosului Samuel IV şi a unui notabil georgian fura eliberaţi.

Noul satrap al Persiei, Bezhan-Buzmil (numit la Tbilisi trei ani mai târziu), instigat de foştii duşmani ai Sfântului Eustatie, dădu ordin să fie adus în faţa lui şi îi ceru să se lepede de Hristos şi să să întoarcă la cultul lui Zoroastru. Sfântul Eustatie răspunse cu demnitate : „Poate cineva să îl părăsească pe

Făcătorul lumii şi să adore o simplă creatura a Lui ? Nu se va întâmpla niciodată! Nici soarele nici luna nici stelele nu sunt Dumnezei, ci Dumnezeu e cel care a făcut soarele să strălucească ziua şi luna cu stelele să strălucească în întunericul nopţii. Focul nu este Dumnezeu, focul e făcut de om şi e stins de om”.

Din ordinul satrapului, Sfântului Eustatie i se taie capul la 29 iulie 589. înainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca după moartea să trupul să îi fie înmormântat creştineşte în cetatea Mtskheta. Pătimitorul a auzul Glasul de sus : „Cu nimic nu vei fi mai prejos celor dintâi mucenici, nici în har nici în tămăduiri. Nu-ţi fă griji pentru trupul tău, va fi după cum îţi doreşti”.

Trupul Sfântului Eustatie, aruncat noaptea peste un câmp, a fost adus de Creştini la Mtskheta şi cu mare cinste aşezat de catolicosul Samuel IV sub masă altarului din Svetitskhoveli. Catolicosul Samuel IV a rânduit Prăznuirea lui la 29 iulie, ziua în care sfântul martir s-a săvârşit cu mărire.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.