Cuv. Marcu, Episcopul Aretuselor. Marcu, în împărăţia marelui Constantin, după stăpânia cea dată atunci creştinilor, a stricat o capişte idolească şi mulţime de popor de la rătăcirea păgânească la calea cea dreaptă a mântuirii l-a povăţuit, nu mai puţin prin chipul cel fără de prihană al vieţii, cât şi prin frumoasa grăire a vorbei (Vieţile sfinţilor, VII, pp. 1030, 1032).
Sf. Mc. Chirii diaconul. Sfântul Chiril, pe când împărăţea Constantin, aprinzându-se cu dumnezeiască râvnă, pre mulţi idoli ce se cinsteau în acea cetate i-a sfărâmat; pre acela nu numai l-a ucis, ci şi pântecele lui tăindu-i-l în bucăţi, pre cele dinlăuntru a îndrăznit a le muşca cu dinţii de mânie… (Vieţile Sfinţilor, VII, p. 1040).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




