Sf. Mc. Iachint. Pe când Traian împărăţea la Roma, se făcuse prigonire mare contra creştinilor; pentru că era dată poruncă împărătească ca toţi cari sunt sub stăpânirea lui să aducă jertfă zeilor, iar cei ce nu vor voi să facă aceasta, să fie daţi la munci. Într-acea vreme era în palaturile împărăteşti un tânăr ales, pe nume Iachint, de neam din Chesareea Capadochiei. El era de credinţă creştin adevărat, slujind în taină lui Hristos Dumnezeu şi împodobindu-se cu curăţia, cu înfrânarea, cu blândeţele şi cu toate lucrurile bune. Iachint, tânărul cel frumos, nu s-a dus cu împăratul la idoli, ci a rămas în palaturile împărăteşti, unde, intrând într-o cămară mică, deosebită, se ruga cu dinadinsul către adevăratul Dumnezeu… (Vieţile sfinţilor, XI, p. 61).
Sf. Ierarh Anatolie al Constantinopolului. Cel dintre sfinţi, părintele nostru Anatolie, patriarhul Constantinopolului, a fost ridicat la scaun în locul sfântului Flavian, pe vremea sfârşitului împărăţiei lui Teodosie cel Tânăr şi la începutul împărăţiei lui Marchian. în acel timp a fost în Halchedon al patrulea sobor a toată lumea al sfinţilor părinţi (Vieţile sfinţilor, XI, p. 75).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




