3 septembrie, Sf. Sfinţit Mc. Antim, Episcopul Nicomidiei, Cuv. Teoctist

Sf. Sfinţit Mc. Antim, Episcopul Nicomidiei. Cetatea Nicomidia a fost moştenitoarea sfântului Antim, care din tinereţe avea obiceiurile bărbatului celui desăvârşit: cu floarea tinereţilor sale aducea rodul cel copt al nerăutăţii. Crescând cu trupul, împreună creştea şi cu duhul. Iar în vârsta cea majoră ajungând, a covârşit pe toţi cu faptele bune. Trupul lui era potolit, duhul smerit, dezărădăcinată zavistia, mânia întru dânsul nici urmă nu arăta, iuţime nici se auzea vreodată, lenevirea gonită, îmbuibarea nu avea întru dânsul loc, ci înfrânare întru toate, dragoste şi pace cu toţi, bună înţelegere între toţi şi sârguinţa lui pentru slava lui Dumnezeu se arăta înaintea tuturor. Aşa el vieţuind aceea singură îmbunătăţită viaţă, vrednic de rânduiala preoţească l-a făcut pre el, întru care la gânditoarea de Dumnezeu rugăciune şi la folositoarea osteneală sârguindu-se, cu cuvântul şi cu lucrul pe toţi îi învăţa calea cea mântuitoare (Vieţile sfinţilor, I, pp. 95-97).
Cuv. Teoctist. A fost împreună pustnic cu marele Evtimie (Vieţile sfinţilor, I, p. 123). „Părinte Teoctiste, păzind cele dupre chipul lui Dumnezeu, stare a sufletului tău nestricată, prin vieţuirea cea bună şi prin starea cea prea cinstită a vitejaştei tale lupte, ţi-ai preamărit numele, arătându-te cu adevărat zidire a lui Dumnezeu prea minunate!” (Mineiele, I, p. 43).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român