30 ianuarie – Trisfetitele, Trisfetitele; Filipii de Iarnă; Teclele; Sf. Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur)

Trisfetitele (Trei Ierarhi) este nu numai a doua zi din ciclul Filipilor, dar şi o sărbătoare importantă, care interzicea, sub ameninţarea bolilor, orice activitate casnică. Aşa cum se întâmplă frecvent în calendarul popular, etimologia populară îşi construieşte propriile mituri pornind de la substanţa lexicală a numelui sărbătorii. Tri sviatiteli, Cei trei sfinţi-ierarhi, luminători sunt înlocuiţi de trei personaje feminine, uneori de trei… fetiţe, care, pornind de la interdicţiile impuse de sărbătoare, îşi construiesc propria imagine. Fie că este vorba de mironosiţe, fie că este vorba de nişte fete „obişnuite” (a se vedea legenda cu cele trei fete, care, deşi păcătuind, ajung, la sugestia celei mici, să instituie astfel, în urma unui exces, o sărbătoare destul de mare), sacralitatea acestei zile îşi găseşte rapid forme de materializare. Tot ca ecou al unei sărbători feminine poate fi remarcată şi legenda referitoare la întoarcerea din drum a impurei Maici a Domnului, care a „uitat” data corecta când trebuia să ajungă la biserică (2 februarie), pentru dezlegare. Interesantă este şi varianta referitoarea la uitarea, de astă dată, a unui sfânt, Trifon (serbat la 1 februarie), şi el simţindu-se „păcătos” (!), greşind sau fiind surprins în timp ce încerca să uzurpe data unei alte sărbători.
Oricum, în pofida unei accentuate trăsături pozitive, faste, de fertilitate (legătura cu femeile, împerecherea păsărilor, a animalelor ş a.), demonismul accentuat al sărbătorii este surprins de apariţia tradiţiei prin care se instituie tabuul şi asupra numelui sărbătorii (ea însăşi văzută ca enigmatică, prin simpla menţionarea a Trisfetiţelor, fără nume, deci), asupra căruia preotul trebuie să păstreze tăcere, pentru a nu-i muri preoteasa (am putea conchide că este vorba tot de un sistem de interdicţii dezvoltat de o sărbătoare specific feminină, deosebit de puternică, fapt ce poate fi constatat şi din varietatea de prescripţii rituale pe care le cunoaşte).

Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Pricina praznicului acestuia a fost întru acest chip, în zilele împărăţiei lui Alexie Comneanul, când s-a făcut împerechere şi prigonire între bărbaţii cei pricopsiţi în învăţături şi îmbunătăţiţi. Căci unii cinsteau mai mult pre marele Vasilie, iar pre dumnezeiescul Hrisostom îl micşorau. Alţi iarăşi cinsteau mai mult pre dumnezeiescul Grigorie… Atunci prin o pricină ca aceasta a celor învăţaţi s-a întâmplat de s-a despărţit mulţimea poporului. Şi unii se ziceau ioaniteni, alţii vasiliteni, alţii grigoriteni. Deci astfel pricindu-se cei înţelepţi, de trei ori fericiţii aceştia dascăli au voit să-I împace, ca să nu se mai pricească în deşert (Vieţile sfinţilor, V, pp. 1488, 1489-1490).

Tradiţii: Trisfetitele se serbează fiindcă însemnează intrarea creştinilor în biserică şi de aici a început credinţa în Dumnezeu, şi trebuie să dăm o lumânare de pomană, pentru ca întreaga viaţă să fie luminată (Speranţia, VII, f. 160). ♦ Trisfetiţele se zic la trei sfinţi ierarhi, care se zice c-ar fi dormit trei sute de ani şi, deşteptându-se, au spus oamenilor ce au văzut, de cei ce fac rău cum se pedepsesc, şi i-a învăţat să facă bine (Speranţia, I, f. 274). ♦ Trisfetiţele sunt cele trei sfinte care iau câte o mână, un picior celui pe care-l întâlnesc (Speranţia, I, f. 389). ♦ Unii oameni cred că sunt trei fetiţe, care, când umbla Dumnezeu pe pământ, au dat odată apă lui Dumnezeu şi la apostolii lui, iar altădată au spălat picioarele lui Iisus Hristos. De bunătatea lor le-a numit sfinte. Când nu plouă, unii din oameni se roagă lor să mijlocească lui Dumnezeu pentru a le da ploaie (Speranţia, VIII, f. 355). ♦ Trisfetiţile se serbează de femei. Se zice că au fost trei fete: două dintre ele voiau să se dea la viaţă destrăbălată, iar cea mai mică le-a rugat mult că mai bine să se puie să lucreze ceva. Ele au ascultat-o şi s-au pus de au împletit horbotă şi au lucrat întruna trei zile şi trei nopţi; a patra zi fiind atât de obosite, le-a zis cea mică: „Azi hai să serbăm!” Şi de atunci se serbează această sărbătoare (Speranţia, VIII, f. 314). ♦ Femeile cred că în această zi Maica Domnului a ieşit la biserică cu pruncul Iisus, uitând că n-a împlinit încă patruzeci de zile de la naştere. S-a întors înapoi până la termen (2 februarie), a făcut o fămioară (maramă) pentru biserică (Speranţia, III, f. 25). ♦ Se spune că se ducea la biserică Trifon şi în urmă se duceau şi treifetiţele (trei femei). Ele l-au tuşit, iar el, simţindu-se păcătos, s-a întors, zicându-le: „Mergeţi voi azi, că ziua mea va fi mâini!” (Speranţia, VIII, f. 271). ♦ Trisfetitele au pomenit-o femeile, din cauza pagubelor ce li s-au întâmplat celor bătrâne, care au tors în această zi (Speranţia, I, f. 44 v). ♦ Trisfetiţele este un praznic pentru păcate (Speranţia, I, f. 214). ♦ În multe comune numeroase familii sântuiesc pe Trei-ierarhi de patroni ai casei (Mangiuca, 1882, p. 9). ♦ Chilichii se ţin de femei. Cad la şase săptămâni din Crăciun şi sunt în număr de trei. Ei se ţin astfel: în prima zi, care cade după a şasea săptămână de la Naşterea Domnului, se ţine unul; a doua zi rămâne liberă; a treia zi se ţine altul, a patra zi este liberă şi tocmai în a cincea zi se mai ţine unul (Speranţia, IV, f. 258). ♦ În aceste zile se împerechează lupii, şi lupoaica fată în noaptea de Sf. Gheorghe (Speranţia, III, f. 9 v). ♦ În această zi soarele sare cât un cerb (Speranţia, I, f. 110 v).
Obiceiuri: Fac colivă şi merg la biserică (Speranţia, VI, f. 94 v.). ♦ Balul izmenelor: în Mehedinţi, com. Iloviţa, este semnalat un „obicei nou, preluat doar de alături de un taraf cu suflători, în noaptea de Trei Ierarhi. Denumirea sărbătorii vine de la cioarecii olteneşti, în care se îmbracă toţi participanţii, în această noapte a anului. Se acordă premii pentru cel mai frumos costum popular, cea mai frumoasă pereche (pusă la încercare în dansul popular) şi regina balului” (Chicet-1, p. 29).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Praznic în onoarea sufletelor morţilor celor neîmpărtăşiţi (Speranţia, V, f. 14 v). ♦Se ţine pentru ca cei trei sfinţi să ajute femeilor să toarcă mai cu spor (Speranţia, V, f. 14 v). ♦ Se ţine pentru fericirea fetelor (Speranţia, VIII, f. 289). ♦ Se ţine ca să se împerecheze păsările (Speranţia, V, f. 147). Începe logodna păsărilor (Speranţia, V, f. 241 v).

Apărător de rele şi durere: Se zice că nu trebuie să spui numele acelei zile (Speranţia, III, f. 67). ♦ În această sărbătoare preotul nu spune ce sărbătoare e, că-I moare preoteasa (Speranţia, V, f. 226 v). ♦ E Filipul cel mai periculos. La Trisfetitele nu lucrează, căci, când pleacă la drum, le ies lupii înainte şi îi mănâncă; de asemenea, le mănâncă şi animalele noaptea în curte (Speranţia, IV, f. 309 v; I, f. 4 v). ♦ Cui lucrează în această zi i se strâmbă minţile (Speranţia, I, f. 24 v). ♦ Cine va lucra în această sărbătoare, face lucrul tot în neregulă, adică îl face strâmb, neregulat (Speranţia, I, f. 300). ♦ E rea de lovituri (Speranţia, I, f. 71 v). ♦ Se serbează pentru a nu rămâne orbi (Speranţia, I, f. 233 v).
Magie: Fetele fac un fel de vrajă spre a li se arăta în vis ursitul; ele nu lucrează şi nu mănâncă în această zi decât pâine cu sare (Speranţia, II, f. 119).
Despre muncile câmpului: Unii cred că în această zi încolţeşte grâul sub zăpadă, cel care a rămas neîncolţit de toamna (Speranţia, VI, f. 94 v.).
Despre vreme: La Trisfetitele se schimbă vremea (Speranţia, I, f. 218 v). ♦ Fac vremea rea, de o găsesc bună (Speranţia, IV, f. 198). ♦ Cu începere din această zi înainte zic că se strâmbă pârtiile, dând spre primăvară (Speranţia, I, f. 286). ♦ Dacă curg streşinile, primăvara e friguroasă; dacă este ger, vara e călduroasă (Speranţia, VII, f. 259 v).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român