31 ianuarie – Filipii de Iarnă; Filip Şchiopul; Sf. doctori fără de arginţi Chir şi Ioan

Ultima din cele trei zile ale lupului este consacrată chiar patronului acestuia, miticului Filip Şchiopul. Un fel de ajutor al şefului cel mare, Sf. Petru cel Şchiop, a fost la origine o victimă a lupilor, scăpată de la moarte chiar de sfânt. Apare astfel o uşoară contradicţie, deoarece toate legendele care-l au ca erou pe Sf. Petru ursindu-le lupilor ne spun că nimeni nu poate scăpa de destinul declanşat, odată ursirea menită.

Sf. doctori fără de arginţi Chir şi Ioan. Sfântul Chir, plăcutul lui Dumnezeu, avusese naşterea şi creşterea sa în părţile Egiptului, în cetatea Alexandriei, cea zidită de Alexandru Macedon. El era slăvit cu meşteşugul de doftor şi se tămăduia de către el boalele trupeşti, neluând plată, iar cu cuvintele sale de Dumnezeu insuflate şi cu chipul vieţii sale celei îmbunătăţite tămăduia sufleteştile neputinţe în oameni.
Sfântul Ioan era de neam din Edesa, creştin bine-credindos şi cinstit în rânduiala ostăşească. Deoarece străbătuse slava despre sfântul Chir pretutindeni, Ioan dorea foarte mult să-l vadă şi să vieţuiască împreună cu acel om (Vieţile sfinţilor, V, pp. 1507, 1510-1511).

Tradiţii: Filip Şchiopul este sfânt. A fost şchiopat de Dumnezeu pentru că s-a abătut de la dreapta credinţă (Speranţia, V, f. 153 v). ♦ Un om care a lucrat în această zi a rămas şchiop, de aceea această sărbătoare o numesc Filip Şchiopul (Speranţia, V, f. 202). ♦ Odată un om, anume Filip Şchiopul, a fost apucat de un haitic de lupi, în răspântiile unui drum, şi nu l-au putut mânca, căci I s-a rugat lui Sf. Petru şi Sf. Petru le-au încleştat gurile (Haşdeu, p. 351 ). ♦Filip Şchiopul (lupul cel şchiop) – se ţine sărbătoare fiindcă a mâncat omul din copac, fiind rânduit de Sf. Petru (Speranţia, I, f. 19 v).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Filip Şchiopul se serbează ca să meargă şchiopii. Jumătate de zi nu se lucrează, pentru sporul casei (Speranţia, VII, f. 159 v).
Apărător de rele şi durere: Filip Şchiopul schilodeşte (Speranţia, I, f. 45 v). ♦ Se ţine să nu vină lupul ăl şchiop şi să le fure oile (Speranţia, I, f. 211). ♦ Se ascunde sarea, să nu pişte cineva, căci e rău de lupi şi de pagubă (Speranţia, V, f. 248 v).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român