Cuv. Gherasim de la Iordan. Cuviosul Gherasim, slava pustnicilor, era de neam din părţile Lichiei, şi din tinereţe având cuget dumnezeiesc, cu frica lui Dumnezeu s-a îngrădit; şi primind sfinţitul chip monahicesc, mai întâi s-a dus în cea mai dinlăuntru pustie a Tebaidei din Egipt şi acolo vieţuind cu plăcere de Dumnezeu o vreme oarecare, în nevoinţe duhovniceşti, s-a întors iarăşi în Lichia, în patria sa; după aceea a venit în Palestina, pe la sfârşitul împărăţiei lui Teodosie cel Tânăr, şi s-a sălăşluit în pustia Iordanului, pre care o strălucea ca o stea luminoasă cu razele cele pline de fapte bune, şi a făcut o mănăstire lângă râul Iordanului (Vieţile sfinţilor, VII, p. 134).
Sf. Mc. Pavel şi luliana. Aurelian dedese poruncă în toată lumea contra creştinilor, ca toţi să aducă jertfă zeilor; iar cei care s-ar împotrivi, să fie lipsiţi de viaţa aceasta prin munci cumplite. Într-acea vreme fericitul Pavel cu sora sa Iuliana, văzând pre împăratul intrând în cetate, şi-a însemnat faţa cu semnul crucii, grăind către luliana: „Îndrăzneşte sora mea, şi nu te teme, căci îţi zic ţie cum că mare ispită vine asupra creştinilor”. Iar împăratul Aurelian, văzând pre Pavel făcându-şi cruce, a poruncit să-l răpească şi să-l ţie în legături… (Vieţile sfinţilor, VII, p. 151).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




