Sf. Prooroc Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul. Sfântul prooroc Zaharia a fost fiul lui Varahie, preotul din legea veche, având femeie pre Elisaveta, din fiicele lui Aaron, pre sora Anei, maica prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi mărturiseşte de dânşii sfânta Evanghelie, că întru toate faptele bune se afla, etrecându-şi calea vieţii fără prihană.
Au fost, zice, amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând între toate poruncile şi dreptăţile fără de prihană, a cărui încredinţată arătare a vieţii celei cinstite este sfântul lor rod, Ioan cinstitul şi slăvitul prooroc, Inainte Mergătorul şi Botezătorul Domnului. Că scris este: că din rodurile lor îi veţi cunoaşte pre dânşii, aşa că şi rodul pomului celui bun nu este rău, cât s-au împlinit ceea ce s-a zis: „Dacă rădăcina este sfântă, apoi urmează că sfinte sunt şi ramurile” (Vieţile sfinţilor, I, pp. 169-171).
Sf. Mc. Urban şi Teodor. Întru împărăţia rău credinciosului Valent arienii în Constantinopol aveau mare putere. De acest lucru în mare necaz erau credincioşii şi, adunându-se în taină, s-au sfătuit ca să trimită cu rugăminte la împăratul, să poruncească ca să-i mai uşureze numai, nepierzând poporul cu desăvârşire. Deci au ales pentru această trimitere din duhovniceasca rânduială ca la şaptezeci de bărbaţi cinstiţi, tari în credinţă, puternici în cuvânt şi desăvârşiţi în înţelegere, între cari mai de căpetenie erau Urban, Teodor şi Medimn. Împăratul s-a mâniat asupra lor foarte; a poruncit ca pre toţi să-i puie într-o corabie, scoţând vorba că-i trimite la surghiunire, iar pre corăbieri i-a învăţat ca, când vor fi la mijlocul mării, atunci ei singuri în caic ieşind, să aprindă corabia cu cei şaptezeci de bărbaţi, lucru ce s-a şi făcut (Vieţile sfinţilor, I, pp. 180-182).
Apărător de rele şi durere: Se ţine Nunta şoarecilor, pentru că e rău de şoareci (Speranţia, VI, f. 62).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




