6 august, Pobrajen, Pobrejeni, Pobrejenie, Obrejenie Schimbarea la Faţă a Domnului

Schimbarea la Faţă a Domnului, sărbătoarea ortodoxă, a fost asimilată sărbătorii ce marchează despărţirea de vară, schimbarea veşmintelor naturii, dar şi ale oamenilor, cu cele ale noului anotimp. Îngălbenesc frunzele, se răcesc apele, pleacă păsările migratoare, târâtoarele şi insectele se pregătesc să intre în pământ, adăpostindu-se peste iarnă. Constituie de asemenea un moment important al calendarului viticol: în această zi nu se lucrează şi se face pomană la biserică cu poame din noua recoltă. Tot acum se adună şi plante de leac. Prin etimologie populară, (P)Obrejenie aduce după sine probozirea (certarea) celor neascultători, ocărârea lor în decursul anului ce vine.

Schimbarea la faţă a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Domnul a venit la muntele Taborului, care este în Galileea, venind după el şi ucenicii şi mult popor. Dar, de vreme ce obiceiul Domnului Hristos era ca rugăciunile cele către Dumnezeu Tatăl să le facă singur, în deosebi de ucenicii săi, de aceea a lăsat sub munte poporul şi pre ucenicii săi, şi a luat numai pre trei dintr-înşii: pre Petru, pre Iacov şi pre Ioan. Dormind ei, Iisus Hristos s-a schimbat la faţă, strălucind cu slava dumnezeirii sale. Apostolii, deşteptându-se, au văzut slava lui cea negrăită, faţa luminoasă ca soarele, hainele lui albe ca zăpada (Vieţile sfinţilor, XII, pp. 156-157).

Tradiţii: Se răcesc apele. Cerbii le spurcă, urinându-se în ele; de-acum nimănui nu-i mai este îngăduit să se scalde (Pamfile, 1997, p. 146). ♦ Se ţine pentru că cel ce va intra în acea zi în apă se va schimba la faţă (Speranţia, VI, f. 259 v). ♦ Începe să se îngălbenească frunza codrului (Pamfile, 1997, p. 145). ♦ Atunci pleacă berzele, purtând rândunelele pe spate. Se serbează în credinţa ca ele să poată trece toate mările fără nici un pericol (Speranţia, II, f. 133; V, f. 15). ♦ Şerpii, şopârlele şi toate insectele intră în pământ. Care vietate nu va fi intrat până la această zi poate fi omorâtă, în special şerpii. Dacă un tânăr vede un astfel de şarpe şi nu-l omoară, şarpele se va preface în zmeu. Dacă şarpele va fi văzut de o femeie şi nu va fi ucis, el va muri până la anul (Pamfile, 1997, p. 146). ♦ Pe cine doare capul la Schimbarea la faţă, acela un an de zile păţeşte de durere (Mangiuca, 1882, p. 25). ♦ Probajele le cred bătrânii nişte sfinte lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru a face dreptate între oameni. Ca pedeapsă la un om pentru un rău ce-l face, sfintele îl proboză pe om şi, dacă omul nu se pocăia, trebuia să moară. În acea zi fiecare femeie, fată, băiat, bărbat se fereşte de a se ocărî unul pe altul, căci tot anul nu trăieşte decât în sfadă cu alţii (Speranţia, VIII, f. 356). ♦ Multe gospodine se păzesc ca să nu mănânce mere, pere sau perje până la această zi; în această zi însă se pot mânca, deoarece cerul este deschis. La această sărbătoare se dezleagă mâncarea poamei sau a strugurilor, când se şi duc la biserică spre a se sfinţi. Cel care mănâncă struguri înainte de această zi îşi afuriseşte maţele (Pamfile, 1997, p. 145).

Obiceiuri: Se dezleagă mâncarea poamei sau a strugurilor, care sunt duşi la biserică pentru a fi sfinţiţi (Moşii de Schimbarea la faţă; Pamfile, 1997, p. 145). Boabele de struguri desprinse de pe ciorchini şi sfinţite se numesc „colivă de struguri”. Gustatul primei boabe de strugure se făcea după un ritual din care nu lipsea formula de consacrare pronunţată cu voce tare: „Boabă nouă în gură veche!” (Ghinoiu, 1999, p. 151).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Se ţine pentru roadele viilor (Speranţia, I, f. 61 v). ♦ În această zi culeg coarne şi sunt bune pentru femei, la naştere. Cei care vor ţine sărbătoarea le va naşte femeile uşor (Speranţia, II, f. 231 v). ♦ Omul care are dor de ochi se uită după berze, ca dorul să se ducă cu ele (Speranţia, V, f. 227).

Apărător de rele şi durere: La Obrejenie toate buruienile şi florile dau înapoi şi se veştejesc. Cine nu sărbătoreşte acea zi, se usucă şi îngălbeneşte ca şi florile (Speranţia, I, f. 215). ♦ Pentru că pleacă berzele în călătorie, nu e bine să plece nimeni în călătorie, că se rătăceşte şi nu mai vine de unde a plecat. E ceas rău (Speranţia, V, f. 250). ♦ La Obrejenii nu se lucrează din cauză că, atunci când au rane pe ei, se umflă rău şi în urmă mor (Speranţia, I, f. 4 v). ♦ E rea pentru lovituri, de friguri (Speranţia, I, f. 12; III, f. 55 v). ♦ Toţi copiii trebuie să fie ascultători şi cuminţi, ca să nu fie proboziţi (ocărâţi) în această zi, că vor fi proboziţi tot anul (Pamfile, 1997, p. 145). ♦ Fetele nu se spală, pentru că altfel părul nu le-ar mai creşte, cum nici iarba nu va mai creşte începând cu această zi de început al toamnei (Pamfile, 1997, p. 146). ♦ Se ţine din cauza trăsnetului (Speranţia, I, f. 44 v). ♦ Se ţine pentru ars (Speranţia, I, f. 425 v). ♦ E rea de ploşniţe; nu se spală nimic în casă (Speranţia, III, f. 189 v).

Magie: Femeile se duc în pădure unde, în pielea goală, culeg alune pentru friguri. Se culeg de pe câmp plantele de leac: avrămeasă, muşeţel, leuştean etc. (Pamfile, 1997, p. 146). Adunate în această zi şi după un anume ritual, plantelor şi fructelor le sporea puterea de vindecare a frigurilor şi altor maladii. ♦ În ziua de Obrejenie se ia o crăcuţă cu şapte prune, câteva alune şi se păstrează la un loc neumblat, ca să nu fie stricate de ceva, căci sunt bune de friguri şi de alte boale în cursul anului (Gorovei, 1995, p. 92). ♦ Lipesc baligă de vacă pe gard; aceasta este bună spre a se afuma cu ea cei ce suferă de năjit (Speranţia, II, f. 209). ♦ Babele descântă de urât în această zi, zicând să se despartă cineva de o fiinţă iubită şi să plece cum pleacă berzele
(Speranţia, II, f. 226).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român