7 august, Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, Sf. Mc. Dometie Persul

Sf. Cuv. Teodora de la Sihla. Această floare duhovnicească de mare preţ şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la 1650, în satul Vânători-Neamţ, din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu. Casa în care trăia era deschisă atât cuvioşilor monahi de la mănăstirile şi schiturile din jur, cât şi pelerinilor aflaţi în trecere spre aceste locuri sfinte. Astfel, din fragedă copilărie, fata a învăţat, o dată cu rugăciunea, şi unele virtuţi ale nevoinţei creştineşti. Gândul ei cel de demult, de a se dedica unei vieţi cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu, o urmărea tainic. Ea voia să se desăvârşească printr-o viaţă dedicată Mirelui Bisericii. Cuvioasa Teodora, întărită de harul Duhului Sfânt, le întrecea pe toate celelalte surori în rugăciune, smerenie şi în sfântă nevoinţă duhovnicească.
Odată, rătăcind o ceată de turci prin Munţii Sihlei, din lucrarea satanei au dat de peştera Cuvioasei Teodora. Deci găsind-o ei şi vrând s-o ucidă, afânta a căzut în genunchi şi, înălţându-şi mâinile către cer, a strigat: „Izbăveşte-mă, Doamne, de mâinile ucigaşilor!” În clipa aceea s-a deschis prin minune peretele peşterei, iar mireasa lui Hristos, ascunzându-se în pădure, s-a izbăvit de moarte (Viaţa Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, pp. 11, 13, 15-16, 18, 36-37).

Cuv. Mc. Dometie Persul. Originar din Persia, a trăit în timpul lui Constantin cel Mare (306-337). Convertindu-se la creştinism, îşi părăseşte locurile natale şi merge la Nisibe, cetate aflată la hotarele Persiei cu Imperiul Roman şi intră într-o mănăstire. De acolo merge la mănăstirea Sfinţii Mucenici Sergiu şi Vah, unde a fost hirotonit diacon. Aflând că egumenul doreşte să-l facă preot, a părăsit mănăstirea, retrăgându-se într-un munte. Datorită vieţii sale îmbunătăţite, mulţi creştini îi căutau ajutorul şi sfatul, vizitându-l în peştera lui. În timpul lui Iulian Apostatul (361-363), au fost trimişi soldaţi în munte pentru a-l ucide. Venind aceia, l-au găsit pe Dometie împreună cu doi ucenici făcând slujba bisericească obişnuită şi i-au ucis cu pietre (Dicţionar, p. 77).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român