Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim. După moartea celui întâi între creştini, a bine credinciosului şi dreptului împărat, sfântul marele Constantin, s-a făcut, spre ruşinarea ereticilor celor rău-credincioşi, spre încredinţarea necredincioşilor şi spre întărirea celor drept-credincioşi, un semn minunat în sfânta cetate a Ierusalimului.
S-a arătat pre cer închinarea cinstitei cruci a Domnului, care strălucea cu o lumină negrăită, mai mult decât razele soarelui (Vieţile sfinţilor, IX, p. 347).
Sf. Mc. Acachie. Acest sfânt mucenic era cu neamul din Capadochia, cu rânduiala ostaş, cu cinstea sutaş. în vremea împăratului Maximian sfântul Acachie a intrat în frumoasa nevoinţă a pătimirii celei pentru Hristos (Vieţile sfinţilor, IX, p. 351). Fiind dată porunca privind aducerea obligatorie a jertfelor în templele păgâne, Acachie şi-a mărturisit credinţa cu bărbăţie, fiind arestat şi adus la interogatoriu înaintea guvernatorului ţinutului, Vivian. Răspunde cu înţelepciune la întrebările aceluia, refuzând să se lepede de Hristos. Este bătut cu cruzime şi aruncat în închisoare, unde va petrece şapte zile. Este luat din temniţă, împreună cu cei legaţi acolo, şi dus la judecată la Constantinopol. Pe drum reuşeşte să-i convertească pe mulţi din cei aflaţi în lanţuri. Adus din nou la judecată, este condamnat la moarte şi decapitat (Dicţionarul, p. 15).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




