8 mai, Evanghelistul Ioan; Ioan Teologul Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan; Cuv. Arsenie cel Mare

Cel de-al doilea evanghelist, Ioan, asemeni lui Marcu (24 aprilie, îşi extinde şi el puterea asupra animalelor domestice. Din nou o sărbătoare a boilor, ca trebuie să facă o pauză, în vedere intensificării muncilor agricole (apropierea secerişului).
Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan. Unul dintre cei doi „fii ai tunetului”, după cum îi numise Iisus Hristos pe cei doi fraţi, Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedei. Avea aceeaşi îndeletnicire ca şi fratele său, cea de pescar, şi era ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, alături de Apostolul Andrei, înainte de a-l urma pe Mântuitorul. Este martor al botezului Domnului, moment în care se decide să meargă după Iisus. Potrivit tradiţiei, este cel mai tânăr dintre apostoli. Alături de fratele său Iacov şi de Petru, Ioan se învredniceşte să contemple schimbarea la faţă a Domnului pe Muntele Tabor, să fie de faţă la învierea fiicei lui Iair şi este alături de Iisus, în suferinţa sa din Grădina Ghetsimani (Dicţionarul, pp. 150-151).
În această zi se cinsteşte numai pomenirea prafului tămăduitor, care ca minune iese în fiecare an din mormântul sfântului apostol şi evanghelist Ioan, în ziua a opta a lui mai, şi pre care creştinii cei de acolo îl numesc mana, pe care credincioşii, luându-1, tămăduiau neputinţele şi patimile ce erau în popor (Vieţile sfinţilor, K, pp. 378, 380).
Cuv. Arsenie cel Mare. Cuviosul Arsenie s-a născut în Roma cea veche, din părinţi creştini şi drept-credincioşi. El a crescut în învăţarea cărţii şi în frica lui Dumnezeu. Defăimând deşertăciunea acestei lumi şi lăsând afară înţelepciunea elinească, a intra în rândul clericilor spre slujba lui Dumnezeu, căutând înţelepciunea cea duhovniceasca (Vieţi sfinţilor, IX, p. 381).
Apărător de rele şi durere: Nu se înjugă boii la plug, că e rău de sânge (Fc p. 149). E rău de piatră (Candrea, 1928, p. 126).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român