Fericiţi sunt cei care au reuşit să rămână normali, într-o lume anormală

Fericiți sunt cei care își folosesc libertatea vieții cu multă responsabilitate şi înţelepciune creştină, într-o lume în care libertatea este confundată cu libertinajul, într-o lume care nu ţine seama de învăţăturile Sf. Apostol Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”
Fericiți sunt cei care merg pe calea îngustă, ce duce spre Viață, într-o lume în care cei mai mulți aleg să meargă pe calea lată, plină de tentații de tot felul, pe calea lată ce duce la pierire.
Fericiți sunt cei care Îl aleg drept călăuză pe drumul virtuţii şi al desăvârşirii, care Îl aleg drept model în viaţă pe Domnul iubirii, pe Domnul Iisus Hristos, stâlp şi temelie a întregului edificiu moral al vieţuirii creştineşti, pentru întreaga omenire, într-o lume în care foarte mulți își aleg drept model de conduită pe regele întunericului şi al patimilor, pe urâciosul şi vrăşmaşul diavol.
Fericiți sunt cei care reușesc să fie adevărați următori ai Mântuitorului Hristos, care îşi descoperă adevărata menire în viaţă, într-o lume depărtată de Hristos şi debusolată în căutările ei.
Fericiţi sunt cei care ard din iubire pentru Hristos şi aproapele, care Îi slujesc, care Îi împlinesc Legea şi poruncile lui Dumnezeu, într-o lume secularizată, plină de creştini căldicei, într-o lume care crede că Dumnezeu este slujitorul ei.
Fericiţi sunt cei care au curaj să Îl mărturisească pe Bunul Dumnezeu cu cuvântul, cu fapta, cu trăirea şi viaţa lor, într-o lume care se leapădă de Dumnezeu, într-o lume în care a-L iubi pe Hristos şi a vorbi despre Dumnezeu e o ruşine.
Fericiți sunt creștinii autentici, altoiţi în Spaţiul Bisericii, în Spaţiul Învierii lui Hristos, într-o lume care se simte în largul ei în spațiul întunericului și al morții, în spațiul orbilor spirituali, într-o lume în care toate nemulţumirile, lipsurile şi toate lucrurile rele sunt puse pe seama Bisericii.
Fericiţi sunt cei care s-au învrednicit de virtutea rugăciunii şi aceasta a devenit respiraţia lor, a devenit cântecul de iubire al inimii lor, a devenit o declaraţie de dragoste către Domnul, într-o lume în care rugăciunea este doar un raport sec şi fals, scris cu cuvinte goale şi fără sens.
Fericiţi sunt cei care îşi poartă cu credinţă şi nădejde Crucea spirituală, deşi uneori sunt îngenuncheaţi sub greutatea ei, într-o lume depresivă, lipsită de credinţă, nădejde şi speranţă, într-o lume ce a devenit un uriaş spital sufletesc.
Fericiţi sunt cei care mulţumesc Bunului Dumnezeu în fiecare clipă pentru binecuvântări, pentru toate binefacerile, pentru cele ştiute şi pentru cele neştiute, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, care nu cârtesc niciodată împotriva lui Dumnezeu, într-o lume profund nerecunoscătoare şi mereu nemulţumită.
Fericiţi sunt cei care veghează mereu asupra lor, care se cercetează mereu pe sine, care ascultă de glasul conştiinţei, într-o lume fără trezvie, într-o lume fără ruşine şi frică de Dumnezeu, într-o lume care nu ştie că vocea conştiinţei este vocea lui Dumnezeu din noi, de care trebuie să ţinem mereu seama.
Fericiţi sunt cei care iubesc Adevărul, care reuşesc să fie sinceri şi congruenţi cu sine, într-o lume plină de măşti, minciună şi falsitate, într-o lume care a devenit o mare scenă de teatru, cu foarte mulţi actori talentaţi, într-o lume guvernată de mentalitatea potrivit căreia trebuie să-ţi construieşti o bună imagine înaintea tuturor oamenilor.
Fericiţi sunt cei care reuşesc să rămână cu suflet curat de copil, care vor să molipsească pe cei din jur cu inocenţa lor, într-o lume în care puritatea e o floare din ce în ce mai rară.
Fericiţi sunt cei care s-au învrednicit de virtutea smereniei, într-o lume plină de slavă deşartă şi în care orgoliul domneşte la tot pasul.
Fericiţi sunt cei care iubesc simplitatea şi verbul „a fi”, într-o lume consumeristă în care bogăţia materială e mai importantă decât bogăţia sufletească, într-o lume în care omul a devenit un robot ce își caută fericirea şi bogăţia în stilul modern de viaţă, într-o lume care iubeşte mai mult verbul „a avea”.
Fericiţi sunt cei care reușesc să își păstreze cinstea şi modestia, care transformă munca lor într-o sfântă rugăciune, într-o lume coruptă și lacomă, într-o lume în care munca nu mai este considerată o poruncă divină.
Fericiţi sunt cei milostivi care nutresc sentimente de solidaritate şi compasiune, într-o lume în care împietrirea inimii, indiferenţa şi egoismul sunt la loc de cinste.
Fericiţi sunt cei care sunt izvoare de iubire necondiţionată, care sunt creştini autentici, într-o lume în care nimic nu se mai face, fără a primi ceva în schimb.
Fericiţi sunt cei care îşi păstrează pacea inimii, într-o lume agitată şi robotizată. Fericiţi sunt cei care luptă pentru păstrarea păcii între oameni, într-o lume în care conflictul escaladează de la o zi la alta, într-o lume în care discursul și acțiunile raționale sunt înlocuite cu acțiuni iraționale, chiar violente.
Fericiţi sunt cei care îşi iubesc rădăcinile şi neamul, într-o lume în care patriotismul nu mai este trăit în adevăratul sens al cuvântului.
Fericiți sunt românii care se simt mândri de faptele pline de vitejie ale strămoşilor noştri, de Sfinţii şi mucenicii români, de tradiţiile, obiceiurile, valorile morale şi creştine ale străbunilor, când alți conaționali nu îşi mai iubesc ţara și au uitat istoria acestui neam. Nu mai sunt sensibilizaţi de frumuseţea plaiurilor ţării noastre, nu mai observă şi lucrurile bune şi minunate, care se întâmplă azi în România în care mai trăiesc oameni minunaţi, harnici, cinstiţi, ospitalieri, cu suflet cald şi bun.
Fericiţi sunt cei care iubesc întreaga Creaţie a lui Dumnezeu, care protejează și trăiesc în armonie cu natura, într-o lume în care omul se consideră stăpân peste toate, crezându-se un mic dumnezeu pe pământ.
Fericiţi sunt cei care preţuiesc viaţa ca dar de la Dumnezeu, care lasă orice clipă a vieţii să îi iubească, într-o lume care îşi ridică ştacheta fericirii prea sus ca să nu o poată atinge, într-o lume care trăieşte mereu cu grija zilei de mâine, într-o lume mohorâtă, fără credinţă şi bucurie sfântă.
Fericiţi sunt cei care preţuiesc timpul şi nu se îndură să îl lase să se irosească în zadar, realizând cât mai multe lucruri bune şi frumoase în orice moment, într-o lume care nu crede că timpul este valoros, într-o lume care îşi măguleşte lenea, într-o lume care îşi îngroapă talanţii în egoism şi nepăsare, într-o lume care nu conştientizeză că timpul este moneda vieţii noastre şi de noi depinde cum o vom cheltui, pentru a dobândi viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu sau osânda veşnică în focul cel veşnic, gătit diavolului şi îngerilor lui.
Aşadar, fericiţi sunt cei care au reuşit să rămână normali, într-o lume anormală, fericiţi sunt cei cu o credinţă puternică şi roditoare, într-o lume plină de oameni ca nişte smochini uscaţi şi fără poame!

Cristina Toma