25 aprilie, Marcu boilor, Sf. Apostol şi Evanghelist Marcu; Sf. Muceniţă Nichi

Pe lângă ziua de 2 februarie, întâlnim o altă sărbătoare a animalelor de povară (alături de Paştele cailor). Interdicţia de a le folosi avea în vedere atât protejarea animalelor, pentru a nu se îmbolnăvi sau pentru a nu fi atacate de fiarele sălbatice, cât şi un randament mai bun.
Sf. Apostol şi Evanghelist Marcu. Sfântul evanghelist Marcu era de neam evreu, din seminţia lui Levi, ucenic al sfântului apostol Petru, şi fiu iubit al aceluia întru Sfântul Duh. Iar fiu nu era după trup, ci după duh, născut prin buna vestire şi prin baia sfântului Botez. Şi sfântul Marcu a fost numărat în ceata sfinţilor şaptezeci de apostoli ai lui Hristos, mai întâi cu sfântul Petru, de care a fost pus şi episcop; ei au călătorit împreună până la Roma, unde a scris sfânta Evanghelie, după rugămintea credincioşilor… Când sfântul evanghelist Marcu săvârşea în biserică dumnezeiasca slujbă, au năvălit necuraţii fără de veste cu putere asupra bisericii şi, prinzând pre sfântul, i-au pus o funie de grumazul lui şi-l târau pre dânsul, zicând: „Să ducem pre boul acesta la locul boilor”. Iar sfântul Marcu mulţumea lui Hristos Mărturisitorul, zicând: „Mulţumesc Ţie Doamne Iisuse Hristoase că m-ai învrednicit să pătimesc acestea pentru numele Tău!” (Vieţile sfinţilor, VIII, pp. 746, 747, 748, 759).
Tradiţii: Marcu Evanghelistu se serbează în credinţa că el mijloceşte cu înlesnire plata vămilor (Speranţia, V, f. 14 v). ♦ În această zi boii erau lăsaţi să pască unde şi cât doreau, nu erau legaţi şi nu erau înjugaţi la căruţă sau la plug (Ghinoiu, 1999, p. 83). ♦ Nu se înjugă boul, pentru că Marcu Evanghelistul a pus Evanghelia în acea zi pe cornul boului, spre a fi ferit de rele (Speranţia, VIII, f. 54 v). ♦ E primejdios pentru vite. Numai la preot fac clacă cu palmele şi cu plugul (Speranţia, VII, f. 169 v). ♦ Se ţine de toţi bărbaţii. în acea zi nu se duc la arat, spunând ei că Marcu Evanghelistul le iese cu biciul înainte şi, dacă cuteză de a lucra în acea zi, le mor boii. în acea zi se obişnuieşte a se da clacă la arat la preotul satului, sub motiv că, dacă sunt multe pluguri pe brazdă, nu se tem de Marcu Evanghelistul, şi apoi preotul e la mijloc, căci se roagă pentru ei şi astfel nu păţesc nimic (Speranţia, VII, f. 207 v). ♦ Marcu Evanghelistul dezleagă gura la păsări. Cine nu serbează, aceluia îi strică recolta paserile (Speranţia, VIII, f. 179). ♦ E păcat să se lucreze în această zi; nici rândunica nu face cuib (Speranţia, IV, f. 144).
Apărător de rele şi durere: Nu se înjugă boii, că şchioapătă (Speranţia, V, f. 311). ♦ Nu se lucrează, nu se ară pentru a nu se îmbolnăvi animalele şi pentru ca acestea să nu fie atacate de animale sălbatice (Marian, 1994, II, p. 314). ♦ Apără şi scapă de orice boală vitelor celor ce-l sărbătoresc (Speranţia, I, f. 171 v). ♦ Pentru a nu ologi vitele (Speranţia, II, f. 217). ♦ E rău de boale, de izbituri (Speranţia, I, f. 357 v). ♦ E rău de vijelii, de grindină şi lovituri (Speranţia, I, f. 366). ♦ E rău de jigănii. Nu se dă din casă nimic, nu se bat pari (Speranţia, III, f. 167). ♦ E rău de împărat şi de poceală. Un om care a muncit în această zi, întorcându-se seara acasă, a dat cu ochiul într-o creangă uscată şi i s-a scurs ochiul (Speranţia, VII, f. 35 v).
Despre vreme: Se schimbă timpul în căldură mai mare (Speranţia, VII, f. 70).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român