23 iunie, Ajunul Sf. Ioan Botezătorul Sf. Mc. Agripina; Sf. Mc. Aristocle

Unul dintre marile ajunuri ale anului, moment în care se face apel în principal la practici oraculare referitoare atât la soarta recoltelor, cât şi la destinele individuale. Dacă la Bobotează apele se purificau de orice element demonic, în preajma acestei zile se înregistrează o acumulare masivă, peste an, a esenţelor malefice (acum este momentul când duhurile apei îşi cer drepturile; prin urmare, aşa se justifică şi numeroasele interdicţii de a intra în apă în această perioadă). Acum înfloresc feriga, iarba-fiarelor, sânzienele – plantele magice prin excelenţă.

Sf. Mc. Agripina. Această sfântă era născută şi crescută în vestita cetate a Romei. Şi de mică da miros inimilor credincioşilor ca un trandafir într-o grădină, şi gonea stricăciunea patimilor, pentru că, îmbrobodindu-şi «sufletul cu fecioria şi cu bărbăţia, şi făcându-se mireasă lui Dumnezeu, alergă cu îndrăznire şi cu vitejie la mucenicie (Mineiele, X, p. 231).

Sf. Mc. Aristocle. Aristocleu cu adevărat prea bun ostaş fiind, căci negreşit a biruit tăierea capului răbdând (Mineiele, X, pp. 231-232).

Tradiţii: Sânziana a fost o fată fecioară care, ducându-se la câmp, a făcut cunună din nişte flori galbene. Venind acasă, a aruncat cununa pe casă, zicând: „Cunună, de te vei opri pe casă, voi trăi şi voi avea viaţă lungă, iar de vei pica jos, voi muri”. Cununa a căzut şi fata a murit. De aici a rămas obiceiul (Fochi, p. 320).

Despre muncile câmpului: Sânzienele înfloresc în noaptea de 23 spre 24 iunie. Dacă înfloresc mai târziu, se crede că vremea e târzie, deci legumele şi semănăturile nu sunt aşa de înaintate (Pamfile, 1997, p. 59).

Oracular: În seara de ajun, copiii adună sânziană şi pentru fiecare din casă împlântă în poartă câte una, şi a cărui floare s-a veştejit până dimineaţă, acela moare mai repede (Muşlea-Bârlea, p. 377). ♦ Se fac cununi pentru fiecare membru al familiei şi se aruncă pe case; a cui cade, acela va muri mai curând (Muşlea-Bârlea, p. 377). ♦ Dacă cununa se umple de rouă, copilul va avea noroc tot anul (Fochi, p. 319). ♦ Cununa se pune pe streaşină casei despre răsărit. A doua zi, până a nu răsări soarele, se scoală fiecare şi-şi ia cununa, pe care o cercetează cu de-a-măruntul; dacă găsesc în ea peri de diferite animale, se zice că are să aibă noroc la vite, al căror păr se află în cununi (Fochi, p. 319). ♦ Fetele-şi pun coroni din flori de sânziene sub cap, ca să-şi viseze ursitul (Speranţia, VIII, f. 363 v).

Magie: In noaptea de Sânziene unele femei se spală pe tot corpul, apoi se duc în pielea goală pe câmp, de culeg buruieni, cu care se servesc spre a se vindeca de boale în cursul anului (Fochi, p. 318). ♦ Se iau flori de pe câmp, de fiecare câte una, le usucă, le vâră sub ţest, unde le lasă o noapte, şi apoi le păstrează pentru boale (Fochi,. p. 318). ♦ În noaptea de Drăgaică, dacă păzeşti cloţa, când iasă pe cer, găseşti de trei ori bani. Aşa, când stai noaptea de pândeşti, vezi ieşind câte un pui, şi tot mereu până să iasă toţi doisprezece, şi joacă, joacă împrejurul mă-sii. Aşa o prinzi (Gorovei, 1995, p. 54). ♦ Tot noaptea de 23 spre 24 iunie, adică spre Drăgaică, iese un glas din eleşteuri, care strigă tot mereu: „Ceasul a venit, voinicul n-a sosit!” (Ispirescu, f. 49).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român