26 iunie, Cuv. David din Tesalonic; Sf. Ioan, Episcopul Goţiei

Cuv. David din Tesalonic. Acest fericit, fiind cu neamul despre răsărit, a strălucit la apus ca un luceafăr prea luminos. Căci din pruncie supuindu-şi poftele trupeşti cu ţinerea şi curăţenia, s-a arătat ca un înger cu trup. Drept aceea s-a îmbogăţit cu lucrarea minunilor {Mineiele, X, p. 272). Ajuns la vârsta deplină, şi-a împărţit averea celor nevoiaşi şi a intrat ca frate în mănăstirea Cunuliaton. Citind cu pasiune Scriptura şi vieţile sfinţilor, a căpătat dorinţa de a se supune unui efort ascetic aspru. S-a hotărât, prin urmare, să vieţuiască asemenea unui stâlpnic, urcându-se într-un migdal. A trăit fără să coboare vreme de trei ani, îndurând capriciile vremii, dar reuşind să-şi biruie cu desăvârşire trupul. Când a coborât, ucenicii săi i-au construit o chilie, în care petrecând, primea pe cei ce aveau nevoie de ajutor, de sfat şi vindecare, căci dobândise darul facerii de minuni (Dicţionarul, p. 73).

Sf. Ioan, Episcopul Goţiei. Acesta a fost din ţara Tavroschiţiei şi a trăit în vremea lui Constantin şi a lui Leon Isavrul, fiind dintr-un oraş ce era sub stăpânirea goţilor. Fiind sfinţit din copilărie, născut fiind din făgăduinţă, îndată a fost dăruit lui Dumnezeu. Şi când a ajuns la măsura vârstei celei duhovniceşti şi trebuia a se numi în scaunul arhieresc, a fost trimis de norodul său la arhiereul Iviriei şi luă de acolo hirotonia (Mineiele, X, p. 273).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român