Aducerea moaştelor Sf. Apostol Bartolomeu. După sfârşitul cel mucenicesc al sfântului apostol Vartolomeu, care a suferit de la păgâni pentru Hristos în Avana, cetatea Armeniei cei mari, credincioşii luând cinstitul lui trup, l-au pus într-o raclă de plumb şi l-au dus în aceeaşi cetate.
De la moaştele apostolului se făceau multe minuni, dându-se tămăduire bolnavilor. Pentru aceea mulţi din cei necre¬dincioşi se întorceau la Hristos. Slujitorii diavoleşti, popii cei necuraţi şi muncitorii, au luat racla de plumb în care erau puse moaştele şi au aruncat-o în mare. În loc ca racla aceea să se afunde, a plutit ca o luntre până la ostrovul Lipar. De acolo racla a fost adusă în cetatea Venenda (Vieţile sfinţilor, XII, pp. 800-801).
Sf. Ap. Tit. Tit, unul din cei şaptezeci de apostoli, mergând la Ierusalim şi văzând pre Stăpânul Hristos, Sf. Ap. Bartolomeu i s-a închinat lui, apoi i-a urmat lui şi ucenicilor lui, amestecându-se cu ceilalţi din popor, cari umblau după Hristos. El singur a fost văzător al minunilor pre cari El le făcea, a văzut mântuitoarea Patimă şi s-a încredinţat despre Învierea lui. Fericitul Tit a fost rânduit în slujba apostolească când li s-a deschis neamurilor uşa credinţei (Vieţile sfinţilor, XII, pp. 808, 809).
Tradiţii: Din ziua aceasta începând cucul nu mai cântă (Viciu-3, p. 3).
Apărător de rele şi durere: Fiindcă-i vorba de întoarcere şi numele Vârtolomei aduce aminte de (în)vârtire, poporul zice: se suce ziua, ca puiul în găoace, dă ziua înapoi şi creşte noaptea. Ţin sărbătoarea aşa, că nu lucră nimic ce s-ar face cu sucire sau învârtire, ca să nu se sucă (sucească) vitele la cap. Deci, nu torc, nu întoarnă la tocilă, nu fac mămăligă (că acolo ar trebui să-ntoarcă cu mestecătorul). Este sărbătoarea oilor, pentru ca ele să nu capete ameţeală, căpiat (Viciu-3, p. 3).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




